Octavia Rodrigues donează plasmă de două ori pe săptămână la un centru Grifols din San Antonio, Texas. Ia suplimente de fier ca să facă față efectelor secundare. „Abia mă puteam ridica în picioare când ajungeam acasă. Orice mișcare mă făcea să mă simt rău”, spune ea. Dar continuă să o facă pentru că are nevoie de bani.

O industrie de miliarde construită pe sărăcie

Statele Unite furnizează 70% din plasma mondială. Exporturile de produse din sânge au atins 37 de miliarde de dolari în 2023, mai mult decât exporturile de cărbune sau aur. Plasma reprezintă aproape 3% din totalul exporturilor americane.

Grifols, una dintre cele mai mari companii producătoare de medicamente derivate din plasmă, a raportat venituri de aproximativ 8 miliarde de dolari anul trecut. Profitul vine de la oameni ca Rodrigues, care speră să găsească un al doilea loc de muncă pentru a nu mai fi nevoită să revină la centru.

Potrivit studiului „The Interlinkage Between Blood Plasma Donation and Poverty in the United States”, vânzarea de plasmă a devenit o strategie economică de supraviețuire pentru americanii care se confruntă cu rate ridicate ale sărăciei și creșteri abrupte ale costurilor pentru necesități de bază.

Cum funcționează sistemul

Într-un centru de plasmă, donatorii stau pe scaune reclinabile. Un ac gros este introdus într-o venă. Sângele este extras și trimis într-o centrifugă care separă plasma, un lichid galben bogat în proteine. Celulele roșii sunt returnate în corp, împreună cu o soluție anticoagulantă.

Procesul durează între 45 de minute și o oră. Donatorii pot dona de două ori pe săptămână, până la 104 ori pe an. O persoană care donează tot anul poate câștiga aproximativ 6.000 de dolari.

Luis Barberena lucrează ca spălător de vase la un restaurant. Nu reușește să lucreze 40 de ore pe săptămână, așa că vânzarea de plasmă a devenit „ancora lui de salvare”. „Este bine pentru că primesc bani doar stând. Dar când plec și văd cât le dau de fapt și cât primesc, nu cred că e comparabil cu ce ofer”, spune el.

Centrele vizează comunitățile sărace

Cercetătorii de la Universitatea din Michigan au cartografiat locațiile centrelor de plasmă. Au descoperit că acestea sunt supra-reprezentate în zonele cu rate ridicate ale sărăciei. Nu este o coincidență.

„Centrele nu sunt niciodată într-o zonă bună a orașului, ci întotdeauna undeva unde pot avea o sursă nesfârșită de oameni săraci disperați după acei o sută de dolari pe săptămână”, a declarat Andrew Watkins, care și-a vândut plasma timp de 18 luni în Pittsburgh.

Donatorii sunt un amestec de persoane cu dizabilități, muncitori săraci, persoane fără adăpost, părinți singuri și studenți. În majoritatea cazurilor, aceasta este sursa de venit cea mai ușoară și mai fiabilă pe care o au.

Efectele asupra sănătății

Circa 70% dintre donatori experimentează complicații de sănătate. Aceștia au un nivel mai scăzut de proteine în sânge, ceea ce îi expune unui risc mai mare de infecții și tulburări hepatice sau renale. Mulți donatori obișnuiți suferă de oboseală aproape permanentă și sunt la limita anemiei.

Corpul uman înlocuiește proteinele și fluidele din plasmă în 24-48 de ore. De aceea donarea este considerată relativ sigură. Dar efectele pe termen lung ale donării frecvente nu au fost studiate suficient.

Un studiu a arătat că donarea poate reduce nivelul de proteine din sânge chiar și după ce oprești donarea. Există multe rapoarte despre oboseală cronică, dar nu există cercetări ample care să demonstreze că practica este complet sigură.

O dilemă etică complexă

Un studiu recent, „Blood Money: Selling Plasma to Avoid High-Interest Loans”, realizat de Emily Gallagher, profesor de finanțe la Universitatea din Colorado Boulder, arată și o latură pozitivă. Când se deschide un centru de plasmă într-un cartier, tinerii din zonă au cu 18% mai puține șanse să contracteze un împrumut cu dobândă mare.

„În fiecare an în care se deschide un centru de plasmă, impactul local este echivalent cu creșterea salariului minim cu un dolar, în ceea ce privește reducerea probabilității oamenilor de a lua împrumuturi cu dobânzi foarte mari”, explică Gallagher.

Un alt studiu a constatat că deschiderea unui centru de donare de plasmă într-un oraș duce la o scădere de aproximativ 12% a ratei generale a criminalității. Efectul este atribuit atât venitului legal oferit donatorilor, cât și cerințelor de testare pentru droguri din centre.

Cine profită cu adevărat

Marile câștigătoare sunt companiile farmaceutice multinaționale. Două dintre cele trei cele mai mari companii din industrie au sediul în Spania și Australia. Industria plasmei controlează întregul lanț de aprovizionare, de la centrele de extracție până la fabricile de medicamente și distribuție.

Piața globală a plasmei a fost evaluată la 35,8 miliarde de dolari în 2024. Se preconizează că va ajunge la aproape 80 de miliarde de dolari până în 2034, cu o rată de creștere anuală de 8,5%.

Medicamentele derivate din plasmă sunt extrem de scumpe. O singură perfuzie de imunoglobulină intravenoasă (IVIG) costă mii de dolari. Deși IVIG este folosit de mai puțin de 1% din populație, este unul dintre cele mai costisitoare medicamente pentru sistemul de sănătate.

De ce SUA domină piața

Majoritatea țărilor au interzis plata pentru donarea de plasmă din motive etice și medicale. În SUA este legal. Doar alte patru țări din Europa (Germania, Austria, Cehia și Ungaria) permit compensarea donatorilor.

Numărul centrelor de colectare s-a mai mult decât dublat din 2005. La Crucea Roșie poți dona plasmă o dată la 28 de zile, de 13 ori pe an. La un centru privat, de 104 ori pe an.

Kathleen McLaughlin, autoarea cărții „Blood Money: The Story of Life, Death, and Profit Inside America’s Blood Industry”, descrie industria drept o incursiune în subteranul unei afaceri de miliarde de dolari, ascunsă privirii publicului. O călătorie prin locuri și oameni care au fost forțați să-și vândă părți din corp pentru a supraviețui într-o țară care i-a abandonat.

Context pentru România

În România, donarea de sânge și plasmă este strict voluntară și neplătită, în conformitate cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății. Centrele de transfuzie sanguină funcționează în cadrul sistemului public de sănătate.

Totuși, România se confruntă cu deficit cronic de sânge și plasmă. Țara depinde parțial de importuri pentru unele medicamente derivate din plasmă. Campanii precum „Donează sânge, salvează vieți” încearcă să crească numărul de donatori voluntari.

Industria americană a plasmei ridică întrebări despre ce suntem dispuși să acceptăm ca societate. Unii văd în ea o exploatare sistematică a celor vulnerabili. Alții argumentează că oferă o plasă de siguranță financiară acolo unde statul a eșuat. Barberena, spălătorul de vase din San Antonio, are o dorință simplă: „Doar aș vrea să fie puțin mai mult. Dacă ar putea face mai mult”.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Big Pharma donare plasmă SUA exploatare economică Grifols industria plasmei sanguine medicamente din plasmă sărăcie America