Externe

Mostenirea celor 60 de ani ai NATO: amenintarea unui razboi nuclear in Europa?

 
De la înființarea sa, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a avut ca obiectiv utilizarea armelor nucleare împotriva țărilor care nu dispun de astfel de arme. Unul dintre motivele pentru care a fost fondată în 1949 a fost stabilirea unei prezențe permanente a armelor nucleare în Europa, o regiune care, pe atunci, nu avea niciun stat dotat cu arme nucleare sau bombe atomice.
 
După data de 4 aprilie 1949, Statele Unite au început să desfășoare arme nucleare în diverse state membre ale Alianței. Conform unei analize realizate de grupul media independent „Center for Research on Globalization”, sute dintre aceste arme au rămas pe teritoriul european până în prezent.
 
Analiza subliniază că formarea NATO nu a marcat începutul unei noi ere postbelice pentru Europa, ci mai degrabă o continuare a conflictului global. Fostele puteri ale Axei, Germania și Italia, s-au alăturat Alianței iar Uniunea Sovietică s-a transformat într-un nou inamic.
De la fondarea sa și până astăzi, doctrina nucleară NATO este cunoscută sub denumirea de „răspuns flexibil”, permițând inițierea utilizării armelor nucleare împotriva unui adversar convențional lipsit de capabilități nucleare.
 
Desfășurarea armelor nucleare americane în Europa s-a realizat printr-un mecanism numit „nuclear sharing”, ce implică amplasarea acestor arme pe teritoriile unor state NATO fără capacitate nucleară proprie. Până la mijlocul anilor ’50, SUA confirmaseră deja desfățurarea acestora în Marea Britanie și Republica Federală Germania; ulterior numărul lor a crescut constant ajungându-se ca până la începutul anilor ’70 să existe aproximativ 7.300 de focoase nucleare americane pe continent.

În urmă cu cinci ani, documentele publicate de Arhiva Națională pentru Securitate din SUA au aruncat luminile asupra faptului că aceste arme erau destinate Uniunii Sovietice și aliaților săi din estul Europei. Statele membre ale Alianței care găzduiau aceste focoase includeau Belgia, Marea Britanie, Germania, Italia, Grecia și Turcia; cu excepția Greciei acestea continuând să păstreze arsenale nucleare americane pe teritoriile lor.

Chiar dacă după prabușirea Tratatului de la Varșovia din 1989 și desființarea Uniunii Sovietice două ani mai târziu NATO a redus numărul focoselor stocate în statele sale membre , organizația încă dispune astazi câteva sute dintre acestea .

Pentru că Pentagonul nu recunoaște oficial cifrele reale , experții estimează că Federația Oamenilor de Știință Americani considercă între 250-350 focoase sunt amplasate in baze din Marea Britanie , Germania , Olanda , Belgia , Italia si Turcia .

Potrivit unui raport publicat anul trecut in revista Time se estimeaza ca SUA detine aproximativ 350 bombe termonucleara in sase tari membre NATO . In patru dintre ele – Belgia , Germania , Italia si Olanda – acestea sunt depozitate in baze nationale si protejate prin personal american specializat . Cinci din cele șase țări gazdǎ ce detin încă arsenal nuclear sunt non-nucleari .

Aceasta include Belgia , Germania , Italia si Olanda . În iunie anul trecut un purtător al Global Peace and Justice Coalition situată lângã baza aerianã Incirlik din Turcia unde SUA şi NATO operează timp îndelungat menţiona cã acolo se aflǎ cea mai mare cantitate americanã externã şi existau proteste cerând inchiderea acelei baze precum şi dezarmament nuclear

.

Sunt estimate pânǎ la douazeci focoase amplasate într-o bazǎ germanā Buechel unde pot fi urcate avioanele Tornado pentru misiuni orientale ; alte circa o sutā treizeci fiind suspectate cā ar fi stocate tot acolo dar folosite similar

.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
60 de ani NATO amenintare nucleara NATO