Desi NATO a dovedit ca poate supravietui unei „crize a vârstei a doua” dupa colapsul URSS, Alianta continua sa se lupte cu stabilirea identitatii sale postmoderne. Acum, când NATO intra in al 60-lea an de existenta, trebuie sa-si refocalizeze viziunea strategica, sustine Victor Mauer, directorul adjunct al institutului academic ETH Center for Security Studies din Zurich, semnatarul unei analize pe aceasta tema publicata de ISN Security Watch.
Momentul summitului de aniversare, organizat in comun de Germania si Franta in zona de frontiera Kehl si Strasbourg, nu putea fi ales mai bine – sau mai rau – crede analistul. Desi ii acorda noului presedinte al SUA oportunitatea de a se intâlni cu multi dintre omologii sai pentru prima data si de a obtine sprijin fata de intentia administratiei sale de a lansa „O noua era de cooperare”, asa cum a afirmat vicepresedintele Joseph Biden, la Conferinta pentru securitate de la Munchen, din luna februarie, sefii de stat si de guvern au putine de oferit in termeni de substanta, potrivit autorului analizei.
Se continua precedentul stabilit de summiturile anterioare de la Riga si Bucuresti, este de parere acesta. Noua administratie SUA a avut putin timp pentru a pregati summitul de aniversare iar timpul pe care l-a avut l-a focalizat pe o revizuire profunda a propriei strategii in Afganistan, ce a avut drept rezultat un angajament pentru o crestere substantiala a numarului de unitati de lupta desfasurate in aceasta tara.
În plus, intr-o saptamâna in care au loc trei summituri – urmeaza dupa summitul G20 de la Londra privind stabilitatea, cresterea si locurile de munca si va fi urmat de summitul UE -SUA de la Praga – focalizarea va fi in mod clar pe abordarea crizei financiare si economice internationale si refacerea stabilitatii financiare mondiale.
Desigur, NATO va saluta reintegrarea Frantei in structura de comanda militara, dupa 43 de ani de la decizia generalului de Gaulle de a se retrage din ea. Totodata, va primi doi noi membri, Croatia si Albania, si va reconfirma politica usii deschise, dar fara a fi capabila sa ascunda faptul ca o viitoare extindere a Aliantei nu mai este o prioritate absoluta.
Secretarul general al NATO care isi incheie mandatul va prezenta o declaratie privind securitatea Aliantei, iar liderii din NATO vor confirma un nou concept strategic care sa il inlocuiasca pe cel din aprilie 1999. Nu in ultimul rând, pentru al treilea summit consecutiv, Afganistanul va ocupa centrul scenei.
La urma urmei, misiunea ISAF este cea care a fost de mult timp transformata dintr-o misiune de stabilizare intr-o operatiune de combatere a insurgentei si stabilizare, de care va tine in tot mai mare masura viitorul Aliantei. Importanta Afganistanului pentru NATO depaseste cu mult nivelul operational, este de parere analistul.
„Sper ca Afganistanul sa nu fie razboiul lui Obama deoarece ar trebui sa fie al nostru al tuturor”, a declarat Jaap de Hoop Scheffer, cu numai o saptamâna inainte de summit. Desi „timonierul” NATO are probabil in vedere un succes pe termen scurt, adevaratul inteles al declaratiei sale se afla in decalajul crescând existent in gândirea strategica in rândul tarilor membre din NATO.
Semnatarul articolului crede ca ar trebui sa existe un acord privind necesitatea de a inlocui conceptul strategic din 1999. Dar nu exista cu siguranta un astfel de acord, sustine el, in rândul anglo-saxonilor, care favorizeaza un rol global pentru NATO, al celor condusi de cuplul franco-german, care sprijina cel mult status quo-ul, si al nou-venitilor, a caror focalizare este asupra sarcinilor de aparare colectiva ale NATO.
Cum sa rezolvi cvadratura cercului si sa definesti autoperceptia aliantei si ramasitele de strategie – pentru a ajunge la celebrul enunt churchillian privind cortina de fier, „o ghicitoare invaluita in misterul din interiorul unei enigme”?
Observatorii ar trebui sa fie ingrijorati privind o politica ce ar putea fi descrisa in cel mai bun caz drept „plina cu de toate”. Aceasta pentru ca, pe termen lung, tendinta din ultimii ani de a face din Alianta un teren de manevra pentru aproape toate provocarile de securitate imaginate, fara a tine seama de limitele evidente ale capacitatii sale, nu va reusi sa ascunda lipsa sa de coeziune, de consecventa si de obiectiv comun.
Aceasta abordare de tip „teren de manevra” va duce la declinul unei aliante odata autentice – nu intentionat ci din neglijenta, subliniaza analistul. Si atunci rezultatul va fi mai putina stabilitate, nu mai multa. De aceea, a venit vremea pentru sefii de stat din tarile membre in NATO sa se refocalizeze.
A repeta aceleasi vechi platitudini si a evita atât optiunile strategice cât si sarcinile crescânde ce stau in fata face din summiturile NATO niste exercitii mioape in gestionarea crizei la cel mai scazut nivel operational. Acest gen de summituri nu va mai fi suficient.
