Cine se intâlneste astazi cu Gorbaciov nu vede in acesta un politican in retragere, impacat cu sine, ci un om prins intre melancolie si furie. Gorbaciov, cel care a darâmat zidul Berlinului si a intins mâna catre NATO spre impacare, priveste acum cum roadele muncii sale de o viata dispar vazând cu ochii, scrie Der Spiegel.
Se intâmpla atât acasa, unde libertatile obtinute treptat de rusi, ca efect al politicii sale de transparenta, sunt desfiintate in era Putin, cât si in afara, unde viziunea sa despre „o casa europeana comuna” a devenit o amintire indepartata. Gorbaciov crede ca in special liderii vestici poarta responsabilitatea pentru evolutiile nedorite, experienta demonstrând „din pacate”, spune el, „ca nu te poti baza pe politicienii americani”.
Gorbaciov isi aminteste de vizita secretarului de stat american de atunci, James Baker, la Moscova, in februarie 1990. Cu acea ocazie, Baker l-a intrebat, isi aminteste Gorbaciov, daca prefera o Germanie unificata si libera in afara NATO, eventual cu propriile arme nucleare sau o Germanie integrata in alianta vestica, impreuna cu angajamentul ca „NATO nu se va extinde cu nici un deget catre Est”. Gorbaciov a explicat atunci lui Baker ca prefera ultima varianta, adaugând ca orice extindere a organizatiei transatlantice catre granita rusa este inacceptabila.
Gorbaciov isi vede tradata increderea in aceasta intelegere. „Washingtonul credea la acea data ca nu mai existam ca rivali si ca-si poate permite orice. SUA aveau intentia de a construi un nou imperiu”, spune Gorbaciov.
În 1999, fostele tari membre al Tratatului de Varsovia, Polonia, Cehia si Ungaria s-au alaturat NATO, urmate in 2004 de Bulgaria, România, Slovacia, Slovenia si Tarile Baltice si „de fiecare data Germania a votat pentru extinderea NATO catre Est”, adauga Gorbaciov, reprosând germanilor ca „din acest punct vedere nici ei nu s-au tinut de cuvânt”. Gorbaciov ar dori sa intoarca ceasul la perioada lui noiembrie 1990.
Pe marginea conferintei CSCE de la Paris, din 1990, unde s-a semnat asa numita Carta de la Paris, care vorbea despre incheierea confruntarii si divizarii Europei, NATO si Tratatul de la Varsovia au emis o declaratie comuna in care afirmau ca „nu mai sunt inamici”, intentionând sa puna pe picioare noi parteneriate si sa-si ofere una alteia „o mâna amicala”. La acea data, 73% din rusi aveau o imagine pozitiva despre America si doar 17% percepeau NATO ca inamic.
Azi, 62% din rusi vad in NATO un inamic iar politicienii de la Moscova considera acest lucru drept vina Occidentului. Pentru multi, Gorbaciov este „cel care a sapat groapa imperiului”, fiind ironizat pentru aparitiile sale in reclamele Louis Vuiton si sumele cu cinci cifre pe care le solicita pentru discursuri.
Într-unul din acest discursuri, tinut in SUA, Gorbaciov spunea ca „America are nevoie de perestroika chiar acum”, referindu-se la o noua abordare a viziunii pe care el a esuat sa o puna in practica si adaugând ca „isi pune speranta in cei doi presedinti tineri, Obama si Medvedev”.
Acest lucru nu inseamna insa ca este de acord cu orice decizie in materie de personal luata de Kremlin, ambasadorul rus la NATO, Dimitri Rogozin, fiind chiar unul din aceste personaje controversate. Rogozin, fost jurnalist si cofondator al unui partid ultranationalist, este un diplomat „brutal”, potrivit Der Spiegel, cu care multi oficiali de la Bruxelles, spune el, refuza sa stea in aceeasi camera mai mult de 30 de minute, de teama vrajii pe care ar imprastia-o asupra lor.
Rogozin este gazda perfecta, fermecator si afabil, un mare colectionar de motociclete si samovare si iubitor de trabucuri, insa din punct de vedere politic nu este unul care se poarta cu manusi, crede revista germana. Rogozin afirma astfel despre NATO ca, de la desfiintarea Tratatului de la Varsovia, se poticneste ca un luptator de sumo fara adversar, fiind de parere ca o „NATO globalizata la o asemenea dimensiune” isi sapa propria groapa.
Rogozin, la fel ca si Gorbaciov, considera largirea catre Est a NATO drept o eroare, opinând ca tarile baltice si Polonia incearca sa bage un cui intre NATO si Rusia. El mai crede ca razboiul din Iugoslavia, lansat de NATO fara mandat ONU, a fost o greseala si refuza sa accepte argumentul conform caruia guvernele vest-europene, inclusiv fostul guvern de coalitie social-democrat si ecologist din Germania, au fost de acord, cu retinere si pentru motive umanitare, sa ia parte la aceasta misiune.
Pentru Rogozin este doar o chestiune de timp pâna când bomba Kosovo va exploda chiar sub scaunul NATO, el având o abordare sarcastica referitor la incercarile NATO de a incercui Rusia: „Cu cât bazele lor sunt mai aproape de noi cu atât mai usor le putem lovi. Daca in trecut aveam nevoie de rachete, acum sunt suficiente si mitralierele”, spune el.
Atunci când este vorba despre noii candidati, Rogozin recomanda sa fie acceptati „Hitler, Saddam Hussein si Saakasvili”. Despre Ucraina, el spune ca doar membrii familiei lui Iuscenko isi doresc aderarea la NATO, Iuscenko fiind, in opinia sa, inca mai putin popular in Ucraina decât este in Rusia.
Rogozin s-a intâlnit de curând cu secretarul de stat american, Hillary Clinton, si asteapta ca americanii sa abandoneze „planurile provocatoare de amplasare de sisteme de rachete”, intrezarind oportunitati pentru reducerea substantiala a arsenalului nuclear.
El crede in interese comune Est-Vest in Afganistan, unde este convins ca doar Moscova poate asigura rute de aprovizionare pentru NATO, si Iran, unde Kremlinul are influenta considerabila si al carui program nuclear ingrijoreaza inclusiv Moscova. Rogozin lauda conceptul Kremlinului privind o ordine in materie de securitate care sa se intinda „de la Vancouver la Vladivostok”.
Rogozin se gândeste chiar la o transformare a NATO in PATO, o alianta pacifico-atlantica, afirmând ca „nu trebuie lasati provocatorii sa descurajeze astfel de proiecte”, il citeaza Der Spiegel.
