Dacia: De la Simbol Național la Provocare pe Piața Auto
În perioada comunistă, Dacia reprezenta singura alegere pentru români în materie de automobile. Totuși, după 1989, marca a căzut în dizgrație. Recent, însă, Dacia-Renault își propune să recâștige simpatia românilor față de această marcă autohtonă, conform unui articol publicat de Die Presse.
Într-o Europă afectată de crize economice repetate, automobilele Dacia au început să câștige popularitate pe piețele externe. Cu toate acestea, în România – locul lor de origine – vânzările nu reflectă aceeași tendință pozitivă. După prăbușirea regimului comunist, mulți români au ales să-și schimbe vechile mașini cu modele străine mai vechi.
La două decenii după revoluție, majoritatea românilor preferă automobilele importate din alte țări. În acest context, Dacia-Renault își concentrează eforturile pentru a reconstrui încrederea consumatorilor locali în produsele autohtone.
Având în vedere starea precară a infrastructurii rutiere din România – unde autostrada este un vis îndepărtat pentru mulți – modelul SUV Dacia Duster se dovedește o alegere atractivă și este acum centrul campaniilor sale publicitare.
Un exemplu interesant este Georg Schneider, un român care s-a distanțat de tendințele generale și a rămas fidel mărcii Dacia. El povestește cum a solicitat primul său automobil în 1978 și cum dorința sa era să cumpere un Trabant din Germania Est; cererea i-a fost refuzată cu sugestia achiziției unei Dacii – chiar dacă Trabantul era mult mai ieftin.
Pentru a obține mașina dorită atunci când oferta era limitată la câteva puncte de vânzare dispersate pe teritoriul României, Schneider a parcurs 150 km până la fabricile locale. Acolo i s-a permis să aleagă dintre modelele disponibile bazându-se nu pe specificațiile tehnice ale motorului ci pe sunetul acestuia la pornire. După ce vehiculul era curățat și alimentat cu combustibil suficient pentru drumurile sale inițiale - fără opțiunea unei probe înainte – el pleca acasă cu noua sa achiziție.
Hello! How can I assist you today?
Cumpărăturile ulterioare au fost mult mai complicate; Schneider amintește că pentru al doilea automobil achiziționat în 1984 trebuia să aştepte șase ani până când putea ridica mașina dorită. Prețurile erau exorbitante comparativ cu venitul mediu al populației: o mașină nou-nouță costa echivalentul a 30 de salarii medii lunare.
Astfel că astazi modelul Duster se prezintã ca cel mai accesibil SUV fabricat in Europa având prețuri între 10.500 și 16.500 euro; totodatã există deja mii de precomenzi chiar si înainte ca primele unitati sa fie livrate clienților.
Schneider rememorează emoția trairilor sale atunci când s-a prezentat direct la fabricã noaptea târziu pentru ridicarea celui de-al doilea automobil; emoția nu provenea doar din bucuria achiziției ci şi din teama legată de funcționalitatea vehiculului proaspăt cumpãrat.
Dacă acesta nu pornea corect? Atunci maşina ar fi fost împinsã afară iar proprietarul ar fi trebuit imediat sã găsească un mecanic competent care s-o repare.
Din fericire pentru el maşina lui pornea fără probleme dar lipsea roata rezervã care fusese luată pur şi simplu dînd-o altui client astfel încât unul dintre ei pleca acasă fără roata necesară!
Majoritatea clienților acceptau vehiculele exact aşa cum erau livrate fără prea multe comentarii sau plângeri iar opțiunile personalizării erau aproape inexistente.
Dupǎ deschiderea graniţelor europene post-comuniste mulţi români au început sǎ caute maşini second-hand in Austria sau Germania dar Schneider rămâne loial brand-ului național optând totuşi pentru o altǎ variantǎ: modelul Sandero cunoscut peste hotare fiind o alternativӑ viabilӑ datoritӑ ataşamentului faţӑ dе marca Дасіа!
