Persecutarea imigranţilor din Italia şi oportunităţile de afaceri

De la politicienii de prima marime pâna la criminalitatea organizata si comunitatea afacerilor, persecutarea imigrantilor din Italia reprezinta “marea afacere” din tara premierului Silvio Berlusconi, este de parere un editorial critic publicat de cotidianul britanic The Guardian.

Tot mai muli imigranti din Italia au ajuns la capatul rabdarii din cauza ostilitatii provocate de o campanie de criminalizare politica si din mass-media impotriva clandestinilor. “Trebuie sa fim fermi impotriva imigratiei clandestine”, repeta in chip de mantra ministrul italian de interne, Roberto Maroni – un politician din Liga Nordului (partid anti- imigranti).

Peste 300 de cazuri de violenta impotriva lor au fost relatate in ultimii doi ani, in principal impotriva unor romi, români si africani. Organizatii din domeniul drepturilor omului precum si sindicate si-au exprimat profunda ingrijorare pâna când guvernul italian a fost interpelat de unele organisme europene si ale ONU, precum Consiliul Europei si Organizatia Internationala a Muncii, pentru a raspunde acuzatiilor de xenofobie si discriminare impotriva muncitorilor straini, fie ei legali sau ilegali.

Vaticanul a condamnat la rândul sau climatul exacerbat de rasism alimentat de politic ieni iresponsabili, potrivit The Guardian. Partidul Democrat (PD) de opozitie nu a reusit decât sa aduca unele critici tardive la adresa acestor evenimente.
Chiar si presedintele Camerei inferioare a parlamentului, neofascistul Gianfranco Fini, a parut mai progresist atunci când a propus ca imigrantilor sa li se permita sa voteze in alegerile locale, copiii imigrantilor din Italia sa obtina cetatenia si ca perioada de asteptare pentru cetatenia acordata adultilor sa fie scurtata.

Dar desi Fini incearca sa reprezinte o alternativa, dreptul democratic, Maroni este in mod hotarât un conservator, considera ziarul britanic. Sub pretextul sigurantei publice, el a initiat din luna mai o politica de deportare – interceptarea in apele internationale a barcilor pline de africani ce sperau sa ajunga in Sicilia si trimiterea lor inapoi in Libia – chiar daca Înaltul comisar al ONU pentru refugiati s-a opus acestei practici care incalca deschis Conventia de la Geneva din 1951 privind statutul refugiatilor.

Marea majoritate a celor care incearca sa intre in Europa prin Italia sau Malta fug de conflicte si persecutii din Africa Centrala si de Est, iar politica mentionata nu da sanse de protejare. Indiferent la obligatiile sale internationale si la suferintele umanitare, guvernul italian a condus nediscriminat persoane inapoi intr-o tara care nu respecta drepturile civile. Odata reintorsi la Tripoli, imigrantii sunt haituiti si trimisi in centre de detentie luni de zile, iar uneori ani de zile.

Mai rau, Italia tranzactioneaza imigranti contra oportunitati de afaceri. În 2008, premierul Silvio Berlusconi a semnat un acord privind compensatii coloniale cu Moammar al-Ghaddafi. Acordul prevede o investitie de 5 miliarde de euro in infrastructura si locuinte pe o perioada de 25 de ani si o crestere a cantitatii de petrol libian destinat pietei italiene.

Cu ajutorul lui Ghaddafi guvernul ar putea impinge problema imigrantilor si mai departe: un nou proiect de 10 miliarde de euro, finantat de Comisia Europeana, va stabili patrule de-a lungul frontierei sudice a Libiei, in desert, implicând Italia, alte state din UE si Agentia europeana pentru gestionarea cooperarii operative la frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, FRONTEX.

Potrivit editorialului, ipocrizia guvernului italian merge si mai departe. Presedintele Eritreii, Isaias Afewerki, este considerat de ONU unul dintre cei mai brutali dictatori din lume iar regimul acestuia a fost acuzat de secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton, ca sprijina radicali islamisti legati de Al-Qaida, in Somalia. Pentru premierul italian este insa doar un bun partener de afaceri.

În fosta colonie italiana, investitiile italiene merg de la Italcantieri, o companie legata de familia lui Berlusconi, la proiecte din domeniul turismului la Marea Rosie si pâna la firme din domeniul textil care beneficiaza de forta de munca ieftina si neorganizata in sindicate.
Potrivit saptamânalului italian L’Espresso, in luna septembrie, o delegatie de consilieri ai lui Afewerki s-a intâlnit cu ministrul de externe al Italiei, Franco Frattini, si se pare ca a sprijinit politica de deportare, având in vedere ca ea ii tine departe pe disidentii politici.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata