Recent, Olivier Blanchard, economistul principal al Fondului Monetar Internațional (FMI), a făcut o declarație surprinzătoare, sugerând că o inflație mai ridicată ar putea aduce beneficii societății.
În acest context, Blanchard a propus ca țările din vest să abandoneze obiectivul de a menține devalorizarea monedei la 2% pe an și să accepte o rată a inflației dublă. Aceste observații au fost prezentate într-un studiu realizat împreună cu colegii săi Giovanni Dell’Ariccia și Paolo Mauro, care contestă conceptele fundamentale acceptate în economia modernă.
Conform doctrinei economice curente, datoria națională este considerată un aspect negativ. Totuși, cei trei economiști susțin că deficitele temporare pot fi benefice. În mod obișnuit se crede că un obiectiv de 2% pentru devalorizarea anuală este ideal; însă studiul sugerează că o rată de 4% ar putea fi acceptabilă fără costuri suplimentare semnificative.
Blanchard contestă și ideea conform căreia guvernele nu ar trebui să intervină în economie decât prin ajustări ale ratelor dobânzilor. El argumentează că intervenția directă este necesară și sugerează ca guvernele să fie autorizate să achiziționeze acțiuni sau obligațiuni guvernamentale și chiar proprietățile private. Această abordare proactivă pe piețele financiare este văzută ca esențială.
Economistul șef al FMI nu doar criticile doctrina economic existent; el considerăm politicile actuale privind datoriile adoptate de SUA și Rezerva Federalã drept un model pozitiv. De asemenea, Rezerva Federalã a început deja achizițiile propriilor obligațiuni guvernamentale pentru a stimula economia într-o manierã costisitoare.
Până acum, Rezerva Federalã americanã a injectat aproximativ 1,5 trilioane de dolari în sistemul financiar. Aceasta s-a tradus printr-o creștere semnificativǎ a prețurilor imobiliarelor și un optimism crescut printre investitori care cred cǎ recesiunea s-a încheiat. Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI-ului – despre care se speculează cǎ ar fi contribuit la studiul celor trei – comparǎ rolul unui guvern cu cel al unui pompier: „Am observat cum casa era în flacări; am intervenit cu apă”, afirmând cǎ prefera o casǎ udã decât una arsã.
Pe lângǎ aceste opinii inovatoare ale lui Blanchard şi colegilor sãi există şi voci critice din partea Ministerului german al Finanţelor care îşi exprimӑ nemuţumirea faţă de poziţiile exprimate în articol fără consultarea board-ului executiv al FMI pentru discuţii formale. Stephan von Stenglin subliniazӑ faptul cӑ „nimic nu vine fără costuri” şi avertizeazӑ asupra riscurilor unei politici monetare mai laxiste ce poate conduce la crize severe.
De asemenea, disensiunile au apărut şi în cadrul Rezervei Federale americane; Thomas Hoenig din Kansas City respinge vehement perspectiva lui Blanchard. Recenta majorare a ratelor dobânzilor reprezintӑ un semnal clar cӑ instituţia nu va tolera noi bule speculative pe piaţă.
John Taylor de la Universitatea Stanford atrage atenția asupra dificultăților ce pot apărea odată ce inflația începe să crească: „Dacă ne gândim la 4%, atunci putem întreba: De ce nu am merge direct spre 5 sau chiar 6 procente?”. Critici similare vin din partea liderilor Băncii Centrale Europene precum Jean-Claude Trichet sau Axel Weber care s-au opus constant unor astfel de măsuri radicale.
Chiar şi o ajustare modestӑ cu doar un procent peste ţinta actualȃ ar putea provoca fluctuaţii majore ale ratelor dobânzilor pe pieţele financiare globale – aceasta fiind avertizarea datȃ unei comisii parlamentare europene încă din toamna anului trecut. Fostul guvernator Bundesbank Otmar Emminger glumește spunând: „Dacă te joci cu inflația vei ajunge inevitabil s-o iei ca soție”.
