Prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei ia apărarea Papei

Prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, cardinalul american William J. Levada, a luat apărarea Papei Benedict XVI, prin intermediul unui interviu şi al unei declaraţii postate pe site-ul oficial al Sfântului Scaun, lăudându-l pe Pontif pentru modul viguros în care a desfăşurat investigaţii în cazurile de abuz sexual şi acuzând relatările din New York Times drept deficiente după toate standardele de corectitudine, scrie ziarul american The New York Times.

Cardinalul Levada a criticat mai mulţi reporteri şi editorialişti ai ziarului, concentrându-şi atenţia în mod special asupra unui articol care descria eforturile autorităţilor ecleziastice din dieceza de Wisconsin de a convinge Vaticanul să recurgă la laicizarea unui preot, acuzat de abuzarea sexuală a circa 200 de băieţi afectaţi de surzenie, între 1950 şi 1974. În momentul în care cazul a fost înaintat Vaticanului, în 1996, actualul Pontif era prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei.

În opinia cardinalului, articolul a atribuit în mod greşit eşecul laicizării preotului respectiv Papei Benedict, în loc de a-l atribui deciziilor diecezane din acea vreme. Arhiepiscopul de Milwaukee, afirma la rândul său miercuri că Papa nu trebuie considerat responsabil pentru greşeli făcute în Wisconsin.
Articolul din NY Times făcea referire la documente obţinute de la avocaţi care au dat în judecată biserica, documente care indicau faptul că autorităţile de la Vatican au dispus mai întâi instrumentarea unui proces canonic secret iar apoi au cerut arhidiecezei să-l suspende, după ce preotul în cauză a solicitat clemenţă de la cardinalul Ratzinger.

Autorităţile diecezane din Wisconsin au protestat contra suspendării, însă i-au dat curs. Preotul respectiv, reverendul Lawrence C. Murphy, a decedat la câteva luni după aceea. Relatările din presă despre abuzuri au atins în mod evident un punct sensibil la Vatican.

În timp ce biserica se luptă cu cazuri de abuzuri sexuale ieşite la lumină în mai multe ţări din Europa, Papa Benedict a intrat în vizor pentru modul în care el şi subordonaţii săi au gestionat acuzaţiile de abuz sexual la adresa unor preoţi, în perioada în care Ratzinger a fost arhiepiscop în Germania iar apoi prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei.

În 1980, atunci când actualul Pontif era arhiepiscop de Munchen şi Freising, acesta a aprobat transferarea pentru terapie a unui preot care abuzase băieţi, într-o notă fiind reprodusă o afirmaţie a sa cum că preotuluui i s-a permis reluarea activităţii pastorale la puţină vreme de la începerea terapiei. Preotul respectiv a fost mai târziu condamnat pentru violarea altor băieţi.

Cardinalul Levada afirma că, în opinia sa, ‘există dovezi clare’ că părintele Murphy abuza în mod repetat de copii neajutoraţi şi că acesta reprezintă ‘unul din cele mai triste şi mai ieşite din comun cazuri’, meritând să fie laicizat, însă el adăuga că nu doreşte să emită judecăţi ulterioare la adresa deciziei de suspendare a procesului. Levada arăta că un proces canonic era inutil în cazul unui preot pe moarte.

Dacă respectivul ar fi avut parte de o vindecare miraculoasă iar medicii ar fi considerat că el va mai trăi încă 10 ani, atunci s-ar fi dat startul procesului, se arăta încredinţat cardinalul, afirmând că părintele Murphy, deşi nu a avut parte de un proces penal sau canonic, nu a scăpat de nici unul, urmând să fie judecat de Cel Atotputernic.

Cardinalul Levada declara că Papa Benedict a jucat un ‘rol important’ ca ‘arhitect’ al reglementărilor vaticane din 2001, prin care cazurile de abuz sexual sunt trimise direct la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, raţionalizând procedurile de raportare de către episcopi a cazurilor de abuz sexual. Aceste reglementări au dat naştere unui torent de procese pentru abuzuri sexuale, multe dintre care nu sunt încă soluţionate.

Într-o scrisoare conexă din 2001, viitorul Papă amintea episcopilor să aleagă discreţia în cadrul proceselor ecleziastice, ceea ce a cauzat oarecare confuzie legat de faptul dacă clericii trebuie sau nu să raporteze cazurile de abuz autorităţilor civile.
În săptămânile care au trecut, Papa Benedict şi Vaticanul au accentuat faptul că membrii clerului trebuie să raporteze autorităţilor civile dacă există dovezi ale unor delicte.

Levada adăuga că Papa a fost în orice caz arhitectul acestui pas înainte în biserică iar în opinia sa el merită cinstea cuvenită pentru aceasta. Circa 80 la sută din cazurile de abuz sexual care au ajuns în ultimul deceniu pe masa congregaţiei provin din SUA, arăta procurorul de la tribunalul intern al congregaţiei, care se ocupă de aceste cazuri de abuz, monseniorul Charles Scicluna.

Cardinalul Levada afirma că numărul colaboratorilor Congregaţiei este de circa 45, o treime din timp fiind ocupată de problemele disciplinare, fiind de anticipat o creştere a numărului de colaboratori pe viitor. El mai adăuga că nu trebuie considerat clemenţă faptul că 60 la sută din cazurile ajunse pe mâna Congregaţiei din 2001 încoace nu s-au încheiat cu un proces. În caz de certitudine morală nu este nevoie de proces, putând fi luate alte măsuri disciplinare, în timp ce cazurile mai obscure pot face necesar un proces, pentru a se obţine mai multe dovezi, spunea el.

Cardinalul încheia afirmând că Papa Benedict însuşi era ‘senin’ legat de relatările din presă, fiind însă probabil tulburat în ce-i priveşte pe catolici. ‘Nu-mi pot imagina ca Papa să nu fie tulburat de faptul că există tulburare printre credincioşi’, conchidea arhiepsicopul Levada.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata