Prețul gazelor explodează cu 70% după blocarea Strâmtorii Hormuz de către Iran

Închiderea aproape totală a Strâmtorii Hormuz zguduie piețele globale și trimite prețurile la energie la niveluri alarmante. Uniunea Europeană estimează deja o creștere de 70% la prețul gazelor și de 50% la cel al petrolului, ceea ce se traduce printr-o factură suplimentară de 13 miliarde de euro la importurile de combustibili fosili. Totul vine în urma unor lovituri militare comune ale Statelor Unite și Israelului împotriva Iranului, urmate de atacuri de retorsiune din partea Teheranului asupra infrastructurii energetice din Golf.

Impact imediat pe piețe

Iar efectul cel mai rapid a fost o creștere bruscă a prețurilor la energie, alimentată de un deficit neașteptat de aprovizionare și de incertitudinea privind durata blocajului. Atacurile iraniene din 18 martie ar fi avariat între 30% și 40% din capacitatea de rafinare a petrolului din Golf, eliminând de pe piața globală aproximativ 11 milioane de barili pe zi. Această situație a împins cotația țițeiului Brent la circa 119 dolari pe baril, în creștere de la aproximativ 70 de dolari înainte de începerea conflictului. Analiștii avertizează că prețurile ar putea crește și mai mult în scenariile cele mai pesimiste, făcând paralele cu criza petrolului din anii 1970.

Prețurile la gaze naturale sunt și ele pe un trend ascendent, existând temeri că ar putea reveni la nivelurile record din 2022, de după invazia Rusiei în Ucraina.

Cât de expusă este Europa?

La prima vedere, lucrurile nu par atât de grave. Dependența directă a Uniunii Europene de țițeiul din Orientul Mijlociu rămâne relativ limitată, doar aproximativ 8% din importuri provenind din Arabia Saudită în 2024. Numai ca blocul comunitar este mult mai dependent de combustibilii rafinați, precum motorina și kerosenul, care vin din țări ca Arabia Saudită și Kuweit, ceea ce îl lasă vulnerabil la întreruperile din rafinării.

Și ce se întâmplă cu gazul natural lichefiat (GNL) destinat Europei? E drept că o parte din transporturile care veneau spre continent sunt acum deviate către Asia, unde cumpărătorii sunt dispuși să plătească prețuri mai mari.

Măsuri de urgență și rezerve strategice

Pe 30 martie, liderii G7 – Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit și Statele Unite – au declarat că „sunt pregătiți să ia «orice măsuri necesare» pentru a proteja stabilitatea energetică și aprovizionarea globală.” Agenția Internațională pentru Energie a coordonat pe 11 martie eliberarea a 400 de milioane de barili de petrol pentru a stabiliza piețele, însă măsura s-a dovedit până acum insuficientă. În același timp, Arabia Saudită încearcă să-și sporească exporturile prin rute alternative, inclusiv prin conducta Yanbu către Marea Roșie, care operează acum aproape de capacitatea maximă.

UE menține rezerve de urgență de petrol echivalente cu cel puțin 90 de zile de consum, stocurile totale europene fiind estimate la aproximativ 100 de milioane de tone. Normele privind stocarea gazelor, care impuneau de obicei umplerea rezervelor la 90% până în noiembrie, au fost relaxate la 75% (o mișcare menită să evite cumpărarea în panică).

Progresele diplomatice sunt însă limitate.

Răspunsul statelor membre

Guvernele europene iau o serie de măsuri pentru a atenua impactul. Italia încearcă să obțină livrări suplimentare de gaze din Algeria, în timp ce operatorul belgian Fluxys explorează surse alternative de GNL, inclusiv din Statele Unite și Nigeria. În paralel, țările UE implementează reduceri de taxe, subvenții și intervenții pe piață pentru a proteja consumatorii și întreprinderile.

Unele țări merg chiar mai departe. Slovenia a introdus raționalizarea combustibilului, în timp ce Austria a redus taxele pe carburanți și a impus limite asupra marjelor de profit ale comercianților. Miniștrii de finanțe din UE iau în considerare și măsuri mai ample, inclusiv plafonarea prețului petrolului și taxe pe profiturile excepționale ale companiilor energetice.

Șocul energetic vine într-un moment dificil pentru economia europeană, care se confrunta deja cu costuri energetice ridicate și cu o competitivitate industrială în scădere. Un risc major rămâne insula Kharg a Iranului, de unde provin circa 90% din exporturile de țiței ale țării. Deși loviturile recente ale SUA au vizat situl, infrastructura energetică de acolo a fost cruțată. Iranul a avertizat de atunci că ar putea riposta prin țintirea uzinelor de desalinizare din Golf, o mișcare care ar putea amenința aprovizionarea cu apă pentru milioane de oameni și ar adânci criza.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Dolce SportExperimentul lui Gheorghe Hagi, ratat din punct de vedere al rezultatului, iar România rămâne fără punct după 2-4 cu BosniaGetPonyProgramările la RAR sunt gratuite și durează, în medie, 4-7 zile. Două județe au termene de până la 25 de zileBravonetGhid esențial despre cum să călătorești inteligent, des și sustenabilLylaDormitul cu machiaj poate bloca porii și irita ochii. Ce faci seara fără să agresezi pieleaRevista IoanaTapetul detașabil schimbă o cameră în câteva minute. Unde îl poți pune și unde trebuie atențieNews24Alocațiile pentru copii ajung pe card pe 8 octombrie. Poșta începe distribuirea pe 12 octombrie 2026