Astfel, o lume multipolară are mai puține șanse să fie multilaterală.

Iar UE a beneficiat încă de la începuturile sale de multilateralism. Datele stau mărturie în acest sens: Banca Mondială spune în 2022, că ponderea comerțului în PIB în UE era de 106%, cu mult peste 38% în China și 25% în Statele Unite.

În acest sens, poate că cuvântul-cheie nu este atât de mult „protecționism”, ci mai degrabă „asertivitate

Concret, statele membre ale UE au fost atât de conștiente de beneficiile liberului schimb încât unul dintre primele domenii în care au luat decizia de a-și pune în comun suveranitatea a fost tocmai politica comercială, care este o competență exclusivă a UE care nu face obiectul regulilor de unanimitate.

În ultima perioadă, într-o lume din ce în ce mai ostilă, mulți dintre pilonii tradiționali ai politicii comerciale a UE se confruntă cu schimbări dramatice.

A început cu promovarea acordurilor de liber schimb, deși UE a încheiat cu succes în ultima vreme acorduri cu Chile, Kenya și Noua Zeelandă, a văzut cum negocierile cu Australia au eșuat și nu face progrese substanțiale cu Mercosur.

Însă, această situație este și mai dificilă având în vedere atitudinea față de liberul schimb a SUA, în mod tradițional un susținător al multilateralismului.

Într-adevăr, deși a început o schimbare sub administrația Trump, Biden a urmat tendința de a refuza să semneze acorduri tradiționale de liber schimb. Mai precis, UE și SUA discută în prezent în cadrul Consiliului pentru comerț și tehnologie, care poate servi scopului util al convergenței în materie de reglementare, dar este departe de orice încercare reală de a ajunge la un acord de liber schimb.

În al doilea rând, UE a fost un susținător al multilateralismului prin intermediul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) în cele trei funcții ale sale: elaborarea de norme, negocieri și soluționarea litigiilor.

Autoclasificarea Chinei în cadrul OMC

În prezent, OMC se află într-o situație din ce în ce mai dificilă. Guvernanța sa, cu peste 160 de membri care trebuie să ia decizii prin consens, are nevoie de o modernizare. Aderarea Chinei la OMC în anul 2001 nu a dus la o liberalizare reală a țării, care se califică încă drept economie în curs de dezvoltare (OMC permite membrilor să se clasifice singuri), beneficiind astfel de o serie de avantaje comerciale.

În monentul de faţă, Organul de apel al OMC, o piesă importantă a sistemului de soluționare a diferendelor, nu mai funcționează, deoarece membrii săi au ajuns la finalul mandatelor, iar posturile vacante nu au fost ocupate din cauza opoziției SUA, atât sub administrația Trump, cât și sub administrația Biden.

Și, deși s-au înregistrat progrese în unele domenii la cea de-a 13-a conferință ministerială care a avut loc în urmă cu câteva săptămâni, nu s-a ajuns la niciun acord privind subvențiile pentru agricultură sau pescuit.

În al treilea rând, unele decizii comerciale ale UE încep să fie contestate chiar de unele state membre. Un exemplu în acest sens sunt măsurile comerciale autonome adoptate față de Ucraina, care beneficiază de suspendarea taxelor de import, a contingentelor și a măsurilor de protecție comercială.

Mai mult, deși acesta este un mijloc prin care UE își arată sprijinul neclintit pentru Ucraina în contextul agresiunii militare nejustificate a Rusiei, a început să creeze tensiuni interne cu fermierii UE, care protestează masiv, în special în partea de est a UE.

Într-adevăr, unele state membre, precum Polonia, Ungaria și Slovacia, au interzis unilateral importurile de cereale din Ucraina, punând Comisia Europeană în situația ciudată de a decide dacă să deschidă sau nu o procedură de infringement.

Având în vedere că pilonii tradiționali ai politicii comerciale a UE dau semne clare de epuizare, UE recurge acum la măsuri de apărare comercială. Acest lucru este complet rezonabil în contextul unei lumi din ce în ce mai fragmentate.

Din informaţiile Global Trade Alert, în anul 2023, peste 3 000 de noi măsuri comerciale dăunătoare au fost introduse la nivel mondial, ceea ce reprezintă de peste trei ori mai mult decât măsurile dăunătoare adoptate în 2019.

Deși insistă asupra faptului că urmărește să elimine riscurile și nu să se decupleze de China, poziția UE față de țara asiatică s-a schimbat remarcabil în ultima vreme. De exemplu, cu ocazia ultimului discurs privind starea Uniunii, președintele Comisiei Europene a anunțat deschiderea unei proceduri antisubvenție privind importurile de vehicule electrice cu baterii noi originare din China.

Deși UE a promovat în mod tradițional liberul schimb, adevărul este că dispune de un set de instrumente de politică de apărare comercială bine echipate (de exemplu, instrumentul anti-coerciție, instrumentul privind achizițiile publice internaționale sau instrumentul privind subvențiile străine) pe care încearcă să le extindă, mână în mână cu statele membre în cadrul pachetului de securitate economică, prin armonizarea în continuare a controalelor la export și a mecanismelor de verificare a investițiilor străine directe.

În lumina acestei analize, principala întrebare la care trebuie să se răspundă este dacă politica comercială a UE devine mai protecționistă. Dar cuvântul-cheie nu este atât de mult protecționism, ci mai degrabă afirmare.

În concluzie, UE trece acum printr-o „trezire geopolitică”, cu o strategie de politică comercială definită ca fiind deschisă, asertivă și durabilă. UE este în mod clar în favoarea multilateralismului și a deschiderii, dar nu poate fi nici naivă. Având în vedere circumstanțele actuale, UE ar trebui să rămână cât mai deschisă pe cât posibil și cât mai închisă pe cât este necesar, încercând să promoveze democrația și multilateralismul în cea mai mare măsură posibilă, dar și să se protejeze.

Sursa: euobserver.com

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
politică comercială UE