Raportul anual al lui Mario Draghi: şi dacă ar fi el noul şef al BCE?

Guvernatorul Băncii Italiei, Mario Draghi, prezintă luni, 31 mai, în cadrul Adunării anuale a instituţiei financiare, tradiţionalul discurs, care va fi mai delicat decât de obicei din punct de vedere tehnic, diplomatic şi politic. Aceasta atât datorită analizelor şi reţetelor pe care trebuie să le ofere cât şi pentru rolul ce îi revine în Italia şi în plan internaţional, notează într-o analiză de luni, revista italiană Panorama.

Criză, reforme structurale şi stimulente pentru creştere, acestea sunt leit-motivele din raportul intitulat ”Consideraţii Finale ale guvernatorului Mario Draghi în Adunarea anuală a Băncii Italiei”.

În calitate de şef al Băncii centrale, Draghi va trebui să se pronunţe asupra măsurii de corectare a cheltuielilor publice, recent pregătită de guvernul Berlusconi.

În calitate de preşedinte al ”Financial stability board”, organismul căruia comunitatea internaţională i-a încredinţat sarcina de a propune reformele pentru reglementarea activităţii financiare, guvernatorul italian va trebui să vorbească despre normele recent aprobate în SUA şi despre cele care fac obiectul discuţiilor în prezent în Europa.

Draghi îşi va prezenta discursul ştiind că fiecare pas va fi studiat la microscop de prieteni şi adversari. Toţi vor dori să vadă dacă el a ales profilul de ”şoim” sau ”porumbel” privind viitorul monetar al Europei, având în vedere că este considerat unul dintre candidaţii cei mai acreditaţi, alături de germanul Axel Weber, preşedintele Bundesbank, la succesiunea lui Jean-Claude Trichet.

Dat fiind aceste premise, Draghi nu va putea greşi niciun cuvânt. Va trebui să indice soluţii la aspecte inevitabil nepopulare, precum: necesitatea unor reforme structurale, rigurozitate în cheltuielile publice şi reglementările fiscale, garantarea viitorului pensiilor italiene ce riscă să fie scăzute dacă nu se creşte vârsta de pensionare, apărarea rolului BCE, chemată astăzi să decidă şi dacă să se achiziţioneze sau nu titluri publice ale ţărilor aflate în dificultate, precum şi necesitatea unei ulterioare întăriri patrimoniale a băncilor, potrivit acordurilor de la Basel – după numele oraşului în care îşi are sediul Banca Reglementărilor Internaţionale.

În opinia lui Draghi, ”băncile de după reformă vor fi mai sigure” dar şi ”mai puţin profitabile”. ”Reluarea creşterii prin reforme structurale este necesară. Nu există alternativă la consolidarea fiscală pentru refacerea stabilităţii financiare a ţărilor europene”, a afirmat el în cursul unei conferinţe recente, organizate de Banca centrală a Elveţiei.

Pentru succesiunea, peste doi ani, la funcţia de guvernator al BCE, s-a exprimat deja în favoarea lui Draghi întreaga comunitate anglo-saxonă, aşa cum au dovedit-o unele articole publicate de The Economist, Herald Tribune sau Wall Street Journal. Germani i-au adresat însă critici pentru faptul că a lucrat pe lângă banca de investiţii Goldman Sachs, care ar fi făcut afaceri puţin curate cu Grecia.

În ceea ce priveşte politica monetară, Draghi a afirmat, la 20 mai: ”Printre cauzele crizei se numără şi erorile în politica monetară excesiv de expansivă condusă în anii ’90 de Alan Greenspan”.

În opinia sa, evaziunea ”este o frână în calea creşterii deoarece necesită impozite mai mari pentru cei cale le plătesc”, în timp ce ”relaţiile de corupţie între subiecţi privaţi şi administraţii publice, în unele cazuri favorizate de criminalitatea organizată, sunt răspândite”.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata