Răscrucea post-antirachetă: oportunităţile şi pericolele deciziei lui Barack Obama

Decizia Administrației Obama de a renunța la amplasarea scutului antirachetă în Polonia și Cehia: implicații globale

Analistul rus Fiodor Lukianov, redactor-șef al revistei „Rusia în politica globală”, subliniază că această alegere va avea un impact semnificativ nu doar asupra relațiilor dintre Rusia și Statele Unite, ci și asupra dinamicii geopolitice din Europa, relațiilor transatlantice și chiar în contextul chinez. Conceptul inițial al lui George W. Bush privind instalarea sistemelor antirachetă în Europa Centrală nu era direct legat de amenințările iraniene, dar reprezenta o parte esențială a strategiei americane pentru Eurasia.

După conflictul din Irak, Washingtonul a realizat că nu se poate baza pe partenerii tradiționali din Europa de Vest. Astfel, s-a orientat spre „noua Europă”, care istoric s-a arătat mai deschisă față de SUA decât vecinii săi europeni. Cele două priorități ale Administrației Bush – extinderea NATO spre Est și implementarea unui sistem antirachetă – vizau creșterea influenței țărilor postcomuniste proamericane în cadrul relațiilor transatlantice.

Prin urmare, SUA își întăriau pozițiile la granițele Rusiei și obțineau un instrument eficient pentru gestionarea gradului de independență al Europei. Înscrierea pe calea suspendării extinderii NATO și abandonarea planurilor pentru scuturile antirachetă în Cehia și Polonia sugerează o revizuire profund necesară a acestei strategii, afirmând Lukianov într-un articol publicat în cotidianul „Vremia Novostei”.

Acesta salută schimbările recente deoarece considerentele anterioare au condus la intensificarea tensiunilor europene și deteriorarea relațiilor între actorii majori implicați în securitate. Totuși, noul curs rămâne neclar; este incert ce compensații vor primi Varșovia și Praga. Chiar dacă interesul Statelor Unite pentru Europa Centrală pare diminuat, o putere care aspiră la statut global nu își poate permite să ignore un aliat.

Polonia şi Cehia cauta mai mult decât protecție împotriva unor amenințări iraniene fictive; ele doresc garanții sporite de securitate pe care le-ar fi obținut prin amplasarea unor baze strategice americane pe teritoriile lor. Noile state membre NATO manifestând neîncredere față de Alianță se tem că partenerii lor nu vor respecta angajamentele asumate într-o situație critic.

Astfel, Varșovia şi Praga trebuie fie să negocieze alternative viabile la sistemele antirachetā fie să transforme NATO într-o alianţă militarǎ funcționalǎ; ambele opţiuni ar putea genera reacţii negative din partea Moscovei mai mult decât vechile planuri americane avertizează Lukianov menţionând posibilitatea desfacerii unor baze militare americane sau reîntoarcerea NATO la misiunea sa originalǎ – aceea de a contracara Kremlin-ul.

Pe măsurã ce interesul Statelor Unite pentru Europa Centralã scade treptat , ţările acestei regiuni vor deveni tot mai active atât in cadrul NATO cât si in Uniunea Europeanã conform analistului rus.

Un alt aspect important derivând din decizia recent luată este viitorul apărării antirachetā ca concept general. Deşi Obama eliminǎ elemente provocatoare ale acestui sistem , ideea unui scut universal rămâne intactǎ . Aceasta este justificată având în vedere că ameninţările persistente continuã iar proliferarea tehnologiilor nucleare rămâne o realitate alarmantǎ .

Dacă se va continua dezvoltarea sistemului american anti-racheta destinat apărării SUA şi aliaților acestora , confruntările anterioare ar putea reaprinde tensiunile deoarece problema fundamentalā constā nu doar in localizarea elementelor ci si in existenţa efectivā a unui astfel de sistem subliniazǎ Lukianov .

Chiar dacă au trecut două decenii desde sfârşitul Rãzboiului Rece , principiile fundamentale ale acestuia sunt încă valabile . Încrederea ţărilor cu arsenal nuclear depinde crucial pe capacitatea lor de răspuns rapid ceea ce descurajează potenţialele agresori . Dacă un stat nuclear reușește să neutralizeze atacurile răspunsurilor celorlalţi actori internaţionali percep aceasta ca fiind o creştere semnificativӑ a riscurilor .

Această posibilitate generează cel puțin o cursӑ accelerată către dotări militare avansate deoarece naţiunile precum Rusia şi China vor încerca cu disperare să găsească soluţii eficiente explicӑ analistul rus .

Lukianov susține că singura modalitate prin care s-ar putea evita un astfel scenariu catastrofal ar fi cre area unui sistem comun anti-racheta incluzand toate statele responsabile . Discuțiile despre cooperare sunt deja purtate atât la Moscova cât si Washington dar lipseste un actor esential – China .

Analizând propunerile lui Putin adresate lui Bush acum doi ani referitoare utilizării instalaţiilor ruseşti Gabala si Armavir acestea au stârnit nelinişte la Beijing similar motivelor pentru care Rusia contestase radar-ul din Cehia : cine va fi monitorizat? Avand in vedere arsenal-ul nuclear compact detinut China prefera sa evite supravegherea stricta atît din partea Rusiei cât si SUA

Dacă discuțiile despre form area unei structuri comune anti-racheta vor fi reluate atunci China trebuie inclusӑ neaparat in aceste negocieri globale vizeaza Eurasia considerȃnd autor articolului . Decizia lui Barack Obama deschide noi orizonturi marilor puteri mondiale însă experiența ultimelor 15 ani demonstreazӑ cum participanții internațional ignora adeseori asemenea oportunităti acţionȃnd exclusiv conform ambitiilior propriii concluzioneazӑ Lukianov cu pesimism.