Sărbătoarea populară cu mascaţi Surova din regiunea bulgară Pernik

Sărbătoarea populară Surova din regiunea Pernik a fost înscrisă în decembrie 2015 pe lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității. Obiceiul este practicat în fiecare an, la 13 și 14 ianuarie, pentru a celebra Anul Nou pe stil vechi.

Esența sărbătorii este reprezentată de tradiția mascaților din satele regiunii Pernik, cu sute de participanți, denumiți ”survakari”, ”survakarje”, ”mechkarje”. Pentru comunitățile locale, Surova este acum cea mai apreciată sărbătoare.

Obiceiul mascaților vine din vremuri străvechi, când oamenii, prin intermediul practicilor miraculoase, își căutau locul în ordinea cosmică. Odinioară, aceste jocuri făceau parte din ritualurile obligatorii pentru tinerii bărbați necăsătoriți — evidențiază documentarul prezentat de Ministerul Culturii din Bulgaria, ce înfățișează această tradiție impresionantă.

Primele descrieri științifice al acestor jocuri populare datează din secolul al XIX-lea. Obiceiul a supraviețuit în secolul al XX-lea, în pofida încercărilor autorităților de a-l interzice în primele decenii ale regimului comunist, dar și a schimbărilor demografice.

”De îndată ce cade prima zăpadă, începem să confecționăm măștile”, vorbește un localnic despre tradiția transmisă din tată în fiu. Practicile și abilitățile necesare pentru confecționarea măștilor reprezintă o tradiție de familie și o parte importantă a moștenirii culturale locale.

Procesul necesită timp, imaginație și măiestrie. La această pregătire iau parte și copiii. Măștile au înfățișări complexe, reprezentând imagini zoomorfe sau antropomorfe, ori combinații de elemente grotești sau fantastice.

Surova începe la 13 ianuarie cu bătaia clopotelor, care alungă forțele răului și dau de știre oamenilor că începe sărbătoarea. Pe înserat, începe adevărata paradă a grupurilor de mascați Survakari, formate din bărbați, femei și copii, ce poartă măști și costume felurite și se îndreaptă spre centrul satului, unde aprind focuri și joacă împreună cu spectatorii. Participanții adoptă anumite roluri: conducător, miri, preot, urși. Fiorii și bucuria sunt greu de descris.

A doua zi de dimineață, Survakari se adună din nou și merg pe la casele oamenilor pentru a le ura sănătate și viață lungă. Gazdele așteaptă sosirea lor cu bucate tradiționale, daruri simbolice sau monede.

”E un semn rău dacă oamenii nu deschid ușa, nu doar pentru sat, dar și pentru casă și familie’‘, explică un participant la paradă. După petrecerea populară, Survakari împart cadouri, adesea donând copiilor orfani sau oamenilor săraci fondurile colectate.

Și astăzi, atât mascații, cât și localnicii mai cred că procesiunea ”Survakari” alungă spiritele rele, aduce sănătate, prosperitate și noroc. Această experiență reprezintă un apel către tineri și participă la cultivarea stimei lor de sine, prin prisma rolului de continuatori ai tradiției, notează fișa de prezentare UNESCO. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata