Sindromul lui Ulise sau stresul imigrantului

În prezent, procesul de emigrare este asociat cu un nivel extrem de stres, care poate depăși capacitatea individuală de adaptare. Aceasta face ca imigranții să devină susceptibili la Sindromul Imigrantului cu Stres Cronic și Multiplu sau Sindromul lui Ulise (referindu-ne la eroul grec menționat anterior), conform publicației Las Provincias. Există o corelație evidentă între intensitatea stresului resimțit de imigranți și apariția simptomelor psihice.

Sindromul lui Ulise se manifestă printr-o serie de situații specifice care generează stres sau printr-un amalgam de simptome fizice și psihologice. Stresul este definit ca un dezechilibru semnificativ între cerințele externe percepute și abilitățile individului de a răspunde la acestea; acesta poate fi comparat cu o stare similară doliului sau cu un proces complex în care persoana afectată pierde ceva esențial. Astfel, doliul devine o formă prelungită și intensificată a stresului.

Imigrarea implică șapte tipuri distincte de doliu: pierderea familiei, a celor dragi, a limbii materne, a culturii originare, a locurilor natale, statutului social anterior și contactelor sociale relevante. Aceste pierderi sunt omniprezente în experiența migratorie.
Psihologii clasifică doliurile în trei categorii: doliu simplu (care apare în circumstanțe favorabile), doliu complicat (în situații complexe) și doliu extrem (care depașește capacitățile individuale). Ultimul tip este caracteristic Sindromului lui Ulise.

Cei care aleg să emigreze în Spania nu sunt personaje mitologice ce trăiesc aventurile eroilor din Odiseea; totuși, ei se confruntă cu singurătatea profund resimțită datorită separării forțate față de familie. Această distanță devine o sursă majoritarică de stress pentru cei ce își las copii mici sau părinți bolnavi acasă fără posibilitatea unei vizite regulate din cauza statutului lor migrator.

De asemenea, imigrantul se află într-o situație precarizantã; chiar dacă întâmpină dificultățile necesare integrării sociale după eșecuri personale majore legate fie că nu pot obține documentele necesare fie că sunt nevoiți să accepte condiții inumane pe piața muncii. Singurătatea amplificată contribuie semnificativ la starea generalizată negativistã.

În condițiile extreme ale migrației forțate pentru supraviețuire zilnicã , mulți imigranți ajung să sufere din cauza malnutriției severe . De regulã aceștia trimit majoritatea veniturilor către familiile rămase acasă . Problema locuirii este una dintre cele mai acute provocări ale acestui grup vulnerabil; adeseori mai multe persoane împart aceeași camerã , ceea ce duce la tensiuni interumane crescute .

Riscurile călătoriei – traversarea mării pe ambarcațiuni nesigure sau expunerea la reţelele criminale – adaugǎ o altǎ dimensiune periculoasă acestei experiențe traumatizante . Teama constantǎ faţă expunerea deportării – statistic vorbind , câte un imigrant este expus riscului deportării fiecare cinci minute – contribuie şi ea la acumularea factorilor generatori ai sindromului .

Conceptualizarea ‘multiplicitatii’ intervine atunci când indivizii experimentează simultan mai multe surse diferite ale stress-ulu i ; astfel , efectele negative se amplificã reciproc . Persoanele afectate simt lipsa controlulu i asupra vieţii lor ; cei capabili sã gestioneze eficient aceste momente dificile au tendinţa sã reacţioneze mai calm decât cei privaţi complet ȋn mod repetat ȋntreaga viaţă .

Conform expertizei dr-ului Achotegui , simptomele asociate Sindromulu i lui Ulise includ stări depresive profunde (tristeţe cronicǎ şi plâns frecvent ), gânduri obsesive legate moarte şi anxietate crescutǎ ; iritabilitate accentuatǎ faţă copii si diverse afecţiuni somatice cum ar fi dureri persistente si obosealā cronicā . Acest ciclu vicios devine copleşitor atunci când oportunităţile dispar treptat iar individua l riscă sӑ piardӑ ultim ul capital rămas : sănătatea sa.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News