Sindromul lui Ulise sau stresul imigrantului

Odiseu sau Ulise, regele din Itaca. Soţul Penelopei care a suferit aşteptându-l timp de 20 de ani să se întoarcă: zece ani petrecuţi luptând în războiul din Troia şi alţi zece în călătoria de întoarcere în care a trecut prin tot felul de peripeţii şi piedici pe care a trebuit să le învingă.

Relaţia dintre stresul social şi sănătatea mentală este o temă importantă pentru investigaţie şi atenţia clinică (mobbing, burn-out etc.).

A emigra este azi un proces cu nivel înalt de stres, atât de mare încât poate depăşi capacitatea de adaptare a persoanelor. Acestea devin victime potenţiale ale Sindromului Imigrantului cu Stres Cronic şi Multiplu sau Sindromul lui Ulise (eroul grec la care am făcut referire), notează ziarul Las Provincias. Pare să existe o relaţie directă între gradul de stres pe care îl trăiesc imigranţii şi apariţia simptomelor psihice.

Sindromul lui Ulise se caracterizează prin apariţia la persoana în cauză a unor situaţii determinate care produc stresul sau un ansamblu de manifestări psihice sau fizice. Se înţelege prin stres ‘un dezechilibru substanţial între cererile ambientale percepute şi capacităţile de răspuns ale subiectului’, resimţit asemeni unui doliu, sau ‘proces de reorganizare a personalităţii când subiectul pierde ceva important’. Există o corelaţie între cele două concepte: ‘doliul este un stres prelungit şi intens’.

În procesul de imigraţie se cunosc 7 doliuri: familia, fiinţele dragi, limbă, cultură, pământ, statut social, contact cu grupul de apartenenţăşi riscuri pentu integritatea fizică. Doliuri care se regăsesc toate în procesele migratorii.
Potrivit psihologilor, doliul simplu este este cel care intervine în situaţiile bune şi care poate fi depăşit, doliul complicat intervine în situaţiile complexe şi este greu de depăşit, iar doliul extrem este cel care depăşeşte capacităţile de adaptare ale subiectului. Acest doliu este tipic Sindromului lui Ulise.

Persoanele care vin în Spania, nu sunt personaje legendare care suferă pe propria piele vicisitudinile eroului grec descrise în Odiseea. Dar singurătatea, teama, disperarea, acutizate azi de criza economică, sunt cauze de stres şi doliu. Din acest grup de factori de stres pe primul lor se află singurătatea.
Separarea forţată de familie şi de fiinţele dragi este resimţită ca un doliu de cei care lasă în ţarile lor copii mici, sau părinţi bolnavi pe care nu-i pot aduce cu ei şi nici să-i viziteze dacă au emigrat ilegal în Spania.

Pe de altă parte imigrantul nu se poate întoarce nici dacă a eşuat. Singurătatea este o mare suferinţă, potrivit dr, Achotegui, care ‘se simte acut mai ales noaptea, când înfloresc amintirile, necesităţile afective şi temerile’.
rmează doliul resimţit pentru eşecul unui proiect migrator. Sentimentul de disperare care apare când nu există nici cele mai mici şanse de a obţine actele necesare, de a accede pe piaţa muncii şi obligaţia de a munci în condiţii de exploatare. La care se adaugă doliul de a trăi în singurătate.

Imigrantul în situaţie extremă trebuie să facă totul pentru propria supravieţuire. De multe ori, astfel de persoane sunt subnutrite. În general imigranţii sunt un colectiv prost hrănit care trimit aproape toţi banii în ţară rudelor. Locuinţa este o altă mare problemă a acestui colectiv de persoane. Nu întâmplător se înghesuie mulţi într-o singură cameră. Promiscuitatea este un factor de tensiune şi de stres.

Plus doliul legat de riscurile călătoriei (şalupe, bărci, camioane) de relaţia cu mafiile şi reţelele de prostituţie etc. La care se adaugă teama de expulzare (în Spania se expulzează un imigrant la fiecare 5 minute). Apariţia mai multor factori potenţează efectul de stres în acest sindrom.

‘Multiplicitatea’ intervine atunci când există mai mulţi factori de stres. Stresul este atunci acumulativ. Însoţit în general de lipsa senzaţiei de control: o persoană care suferă de stres ştie cum să depăşească această fază, reacţionează mai senin, decât cea care nu vede lumina de la capătul tunelului. Şi care nu are un o reţea de sprijin social. Uneori aceste persoane nici nu există din punct de vedere legal.

Potrivit dr. Achotegui, simptomele Sindromului lui Ulise sunt stările depresive (tristeţea şi plânsul), gândurile de moarte şi obsesive din cauza problemelor grave cu care se confruntă subiectul, anxietate, iritabilitate mai ales faţă de cei mici, afecţiunile somatice (cefalee, stări de oboseală şi dureri fizice) sau stări de confuzie (pierderi de memorie).
Acest cerc vicios devine complet dacă imigrantul resimte aceste stări în momentul în care oportunităţile dispar pe rând, iar subiecul riscă să piardă ultimul capital rămas: sănătatea.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata