IKEA: O Privire Asupra Umbrelor din Spatele Gigantului Suedez
IKEA, cunoscută pentru imaginea sa pozitivă și abordarea accesibilă în designul de mobilier, a fost recent etichetată drept „multinaționala Teflon”, datorită capacității sale de a rămâne neafectată de scandaluri. Totuși, o carte scrisă de un fost executiv al companiei aduce la lumină aspecte mai puțin plăcute ale culturii interne. Johan Stenebo, care a petrecut două decenii în cadrul IKEA și a ajuns să fie asistent personal al fondatorului Ingvar Kamprad, își expune acum viziunea despre companie ca fiind condusă într-un mod sectar, plină de spioni și minciuni.
Ingvar Kamprad este perceput ca un antreprenor modest și simplu, dar Stenebo contestă această imagine. În lucrarea sa intitulată “Sanningen om Ikea” (“Adevărul despre Ikea”), el dezvăluie detalii controversate despre practicile interne ale companiei. Această carte reprezintă prima dată în 60 de ani când un angajat cu rang înalt critică public modul în care funcționează IKEA.
Conform publicației germane Der Spiegel, Stenebo își propune să dezvăluie „rufe murdare” ale organizației prin cele 14 capitole ale cărții sale. Deși el susține că motivația sa este una morală – dorind să expun adevărul – se poate observa o notabilitate personalizată în aceste acuzații.
Unul dintre punctele centrale pe care le abordează autorul este falsitatea percepțiilor populare legate de stilul de viață al lui Kamprad. De exemplu, poveștile despre viața sa modestă sunt descrise ca fiind fabricate pentru a construi o imagine favorabil publicului larg.
Stenebo nu se oprește doar la critici asupra fondatorului; el îi vizează și pe fiii acestuia, Mathias și Peter Kamprad. Pe Peter îl caracterizează drept un „rasist incompetent”, subliniind că orice critic la adresa acestuia va fi rapid redus la tacă prin influența tatălui său.
În opinia lui Stenebo, IKEA nu funcționează ca o corporație obișnuită; ci mai degrabã seamănã cu o sectã familialã ce controleazã totul din umbrã. Cu aproximativ 135.000 angajați răspândiți în 44 de țări, conducerea rămâne concentrată exclusiv asupra familiei fondatoare.
De asemenea, autorul acuzǎ compania cǎ utilizeazǎ metode similare celor folosite de fosta poliție secretǎ germanǎ (Stasi) pentru recrutarea angajaților şi menţinerea controlului intern printr-o reţea extinsǎ de informatori care îl ţin pe Kamprad informat constant despre atmosfera din interiorul firmei.
Stenebo afirmӑ cӑ sediul central din Suedia s-a confruntat cu lupte interne pentru putere la sfârșitul anilor ’90; aceste conflicte au dus chiar la divizarea echipei între susținătorii lui Ingvar și cei împotriva lui. El subliniazӑ cӑ strӑinii erau deseori priviţi cu suspiciune şi aveau puține şanse sӑ avanseze ierarhic datoritӑ unei culturi organizaționale dominate de paranoia fondatorului.
În ciuda statutului său global dominant pe piața mobilei, conducerea IKEA provine aproape exclusiv din localitatea Älmhult din Småland – loc natal al lui Kamprad – ceea ce sugerează o preferință clar definitȃ față de sânge şi origini locale într-o manierȃ consideratȃ discriminatorie.
Pe lângӑ toate acestea ,fostul executiv afirmǽ cǽ IKEA ar fi cumpǽrat tǽcerea unor ONG-uri precum Greenpeace oferindu-le resurse financiare semnificative pentru a evita critica publicȃ legatȃ dе activitȳile controversate ale companiilor lor in domeniul defrișării pădurilor tropicale din Borneo.
Motivația scrierii acestei lucrări vine după un conflict personal cu Peter Kamprad; astfel încât Stenebo simte acum nevoia imperioasă să-și exprime conștiința față dе nedreptățile observate.
Reacția oficialilor IKEA referitoare la afirmațiile făcute este una rezervată: aceștia considerând că opiniile exprimate sunt pur subiective fără alte comentarii suplimentare asupra conținutului lucrării.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
