În opinia sa, un profesor de la Universitatea Georgetown care a făcut parte din staff-ul Consiliului Național de Securitate al SUA în perioada 2009-2015, a afirmat că este posibil să se deschidă o nouă fază în competiția strategică dintre SUA și China.

După luni de acrimonie și stagnare, contactul dintre cele două țări se reia în sfârșit. Provocarea pentru Washington și Beijing este de a profita de acest moment pentru a produce o bază durabilă pentru relații stabile. Viitorul stabilității și prosperității globale depinde de aceasta.

Săptămâna aceasta, noul ambasador al Chinei în SUA a sosit după o lungă perioadă de timp în care a rămas vacant. Ministrul comerțului din China a călătorit, de asemenea, la Washington, primul oficial de rang înalt care a vizitat-o din 2020. Cel mai important, în această lună, consilierul de securitate națională al SUA, Jake Sullivan, s-a întâlnit cu cel mai înalt diplomat al Chinei, Wang Yi, relansând dialogul înghețat din primăvară. Acesta ar putea deveni cel mai important canal bilateral de discuții.

Urmează mai multe interacțiuni la nivel înalt. Mai mulți oficiali ai cabinetului american vor călători probabil la Beijing, culminând probabil cu o vizită a lui Xi Jinping la San Francisco pentru cel de-al 31-lea summit al liderilor din cadrul Cooperării Economice Asia-Pacific.

Toate acestea au creat o fereastră de oportunitate pentru a plasa relația pe o traiectorie mai stabilă, sau cel puțin una mai puțin predispusă la accidente, erori de calcul sau crize. Deschiderea este mică și fragilă, dar, dacă este făcută bine, ar putea produce o relație mai previzibilă, mai rezistentă și mai productivă. Ambele părți semnalează că doresc mai multă stabilitate – sau cel puțin mai puțină volatilitate și fricțiune. Însă fiecare dintre ele dorește acest lucru din motive diferite și rămâne incert dacă aceste puncte de vedere pot fi reconciliate.

Washingtonul dorește dialog și reducerea riscurilor, pe fondul unor politici suplimentare de concurență și respingere. În schimb, China dorește să reducă presiunea strategică constantă cu care se confruntă din partea SUA și a aliaților săi, continuând în același timp să îndoaie regulile și normele globale în favoarea sa. Următoarele câteva luni vor fi un proces de găsire – sau de nedescoperire – a unei noi normalități, un fel de echilibru strategic.

Acesta vine într-un moment critic. Aceasta este ultima șansă a lui Biden înainte ca dinamica alegerilor 2024 să consume Washingtonul. SUA și aliații săi se află în etapele de deschidere ale unui nou tip de competiție strategică, una cu puține precedente în afacerile internaționale moderne. Aceasta este terra incognita geopolitică pentru toată lumea.

Așadar, cum ar trebui ca factorii de decizie politică să folosească cel mai bine această oportunitate? În primul rând, liderii americani și omologii lor din Europa și Asia trebuie să procedeze cu o înțelegere clară a momentului. China lui Xi este capabilă, ambițioasă și încrezătoare, dar și frustrată și nesigură. Xi crede acum că China este blocată într-o competiție geopolitică și ideologică pe termen lung cu „Occidentul global”, pe care îl vede ca pe o amenințare principală la adresa securității interne și externe. Opiniile sale se înăspresc, fapt reflectat în declarația sa publică rară din martie, potrivit căreia „țările occidentale conduse de SUA au pus în aplicare o reprimare, o încercuire și o suprimare pe toate planurile împotriva noastră”.

Astfel, Washingtonul și Beijingul își testează în mod constant limitele unul altuia, pe măsură ce competiția lor se militarizează, se globalizează și armele nucleare trec în prim plan. Toleranța lui Xi față de riscuri și fricțiuni este în creștere. Iar relația posedă puține dintre mecanismele care să gestioneze o astfel de complexitate.

Această nouă fază nu este o detensionare, nici pe departe. Mai degrabă, este o reconectare. Ambele părți trebuie să reconstruiască canalele de comunicare de bază. Washingtonul și partenerii săi trebuie să afle cum să vorbească cu noua cohortă de tehnocrați, securiști și ideologi a lui Xi. Acest lucru este plin de riscuri. Pe măsură ce dialogul se reia, concentrarea asupra îmbunătățirii relațiilor ar putea deveni un scop în sine – spre deosebire de mijloacele de a promova interesele SUA. Aceasta este o dinamică pe care Beijingul o folosește cu abilitate pentru a juca pentru a câștiga timp și avantaje.

În al doilea rând, Washingtonul trebuie să aibă un plan de joc pentru întregul set de interacțiuni, care să culmineze cu posibila vizită a lui Xi. Washingtonul și Beijingul ar trebui să încerce să cadă de acord asupra unei infrastructuri pentru un dialog susținut, să stabilească o agendă modestă axată pe problemele cele mai importante și să încerce să rezolve unele probleme mici. Ar putea începe cu creșterea zborurilor directe și cu rezolvarea interdicțiilor de ieșire; provocări mai substanțiale includ politicile chineze față de Coreea de Nord și Iran, precum și contribuțiile Beijingului la ajutorul umanitar din Ucraina.

În al treilea rând, Washingtonul trebuie să procedeze cu obiective clare. Acestea ar trebui să includă reducerea percepției greșite a Chinei cu privire la intențiile SUA, clarificarea politicii americane (în special cu privire la Taiwan), stabilizarea celor mai volatile tipuri de competiție și obținerea de cooperare cu privire la problemele comune. Apoi, SUA trebuie să măsoare succesul sau eșecul și să ajusteze politica în consecință.

Conversațiile susținute despre Ucraina, Coreea de Nord, Iran, stabilitatea macroeconomică și financiară globală, în special despre datoriile piețelor emergente, sunt așteptate de mult timp. O deschidere americană față de un rol constructiv al Chinei în toate aceste probleme merită explorată.

În al patrulea rând, ambele părți trebuie să fie pragmatice și să aibă ambiții modeste. Reluarea vizitei lui Nancy Pelosi în Taiwan și a incidentului cu balonul nu va face decât să incite la recriminări.

Războiul rece dintre SUA și Uniunea Sovietică este un punct de referință tentant, dar inadecvat pentru a înțelege natura legăturilor dintre SUA și China în prezent. Dar chiar și războiul rece a avut fazele și momentele sale de schimbare, în special criza rachetelor din Cuba. Pentru relațiile dintre SUA și China, un astfel de moment poate fi la îndemână. Ar fi o tragedie să îl irosim, pentru a nu repeta un trecut atât de periculos.

Sursa – www.ft.com

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
relatii SUA-China