În localitatea San Quirico ďOrcia, provincia Siena, regiunea Val ďOrcia (centrul Italiei), în care numărul vârstnicilor de peste 85 de ani a crescut din 2002 încoace cu 40%, nu există azil de bătrâni. Dacă nu au o grădină sau măslini, le solicită de la Primărie, scrie La Repubblica.
Pe colinele Sienei se trăieşte într-o Italie diferită. Aici bătrânii nu sunt obligaţi să trăiască într¬un „supermarket” pentru a sta la căldură sau la răcoare, nu sunt închişi în case de la periferie pentru a se uita pe geam la alte case. Casa de bătrâni este aici nu o „speranţă” ci un pericol de evitat. Pot închiria gratis o grădină sau chiar câţiva dintre cei 250 de măslini aflaţi în proprietatea comunală.
„Cu o grădină şi un măslin bătrânii au de muncă tot anul şi pot mânca o salată pregătită cu propriul ulei de măsline. Nu se simt inutili şi acesta este secretul de a trăi bine şi ultimii ani”, spune primarul localităţii, Roberto Rappuoli.
Locul este special. San Quirico se află în centrul parcului Val ďOrcia, declarat patrimoniu al umanităţii de către Unesco. Mica grădină a localităţii a fost proiectată de elevul lui Michelangelo, Diomede Leoni, şi aici vin turişti chiar din Finlanda.
În Toscana, în ultimii ani, au fost recenzaţi 30.000 de bătrâni în plus. Astăzi, cei care au împlinit de patru ori 20 de ani se cifrează la 260.000, cu un procent de 7% faţă de media naţională de 5,6%. În provincia Siena, persoanele peste 80 de ani reprezintă 8%.
„Primăria a pregătit o convenţie cu cei 130 de voluntari ai asociaţiei Auser iar aceştia controlează copiii care intră şi ies de la şcoală, supraveghează parcurile şi grădinile şi fac cumpărături pentru bătrânii cu probleme”, spune asesorul Cristiano Pellegrini, care precizează: „Unui număr de 30 de bătrâni li se duce mâncarea la domiciliu.
Pentru 12 persoane există asistenţă uşoară la domiciliu: timp de trei ore vine o persoană care face curăţenie, însoţeşte bătrânul la medic sau la cafenea sau la o plimbare”.
Primăria şi-a propus să-i ajute şi pe cei care nu mai reuşesc să locuiască singuri, iniţiind lucrările la un „Condominiu solidar”, ce vor fi gata în doi ani, cu o cheltuială de 2,3 milioane de euro – cu 13 apartamente de 30 metri pătraţi, cabinet medical şi spălătorie, infirmerie şi chiar un centru de zi deschis pentru toţi.
Oferă o mică casă unde bătrânii îşi pot aduce mobilierul şi invita familia la masă. Sunt prevăzute şi şase apartamente pentru cupluri tinere, astfel că condominiul nu va fi doar o casă de bătrâni.
Imo Cesari, 86 de ani, fost consilier şi asesor, spune că anumite lucruri legate de bătrâneţe le înţelegi numai când eşti bătrân: de exemplu, băncile joase pe care te aşezi dar nu te mai poţi ridica, scrisorile şi facturile care vin acasă şi care la o anumită vârstă te sperie pentru că nu le înţelegi şi că este nevoie de un birou la Primărie unde să mergi şi să ţi se explice anumite lucruri.
Clădirea cea mai importantă a localităţii este sediul „Pia associazione Misericordia”. Aici se află întotdeauna doi medici generalişti şi o dată pe săptămână specialişti: orelist, acupunctor, angiolog, ortoped nutriţionist, oftalmolog, dentist, fizioterapeut, cardiolog. „Pacienţii mei – spune medicul generalist Andrea Martellini – sunt puţin stranii.
Pe de o parte, sunt cei care se simt întotdeauna bine şi îi vezi la 6 dimineaţa luându-şi cafeaua la bar înainte de a merge la muncă, deşi au 80 de ani. Apoi sunt cei care îţi cer analizele de sânge deşi le-au făcut în urmă cu o lună şi vor tomografie pentru că o mătuşă a avut ictus acum 20 de ani. Şi nu sunt mulţumiţi dacă nu le faci o reţetă cu vitamine care nu le serveşte însă la nimic”.