Toate conductele de ţiţei duc la Ceyhan

Dependenta Europei de Rusia: Rolul crucial al Turciei în tranzitul energetic

Săptămânalul german Die Zeit exprimă îndoieli cu privire la capacitatea Uniunii Europene de a menține Turcia la marginea sa pentru o perioadă îndelungată, conform portalului presseurop.eu. Pentru mulți europeni, Turcia este percepută ca un potențial candidat vag la aderarea la UE, situată în extremitatea Europei Orientale.

Această țară reprezintă un avanpost NATO și ultima redută a civilizației occidentale, având granițe comune cu state considerate instabile precum Iranul și Irak. Totuși, recent, Turcia a fost gazda unor întâlniri internaționale importante dedicate discuțiilor despre energie.

În acest context energetic, Turcia joacă rolul unui hub central: deși resursele sale naturale sunt limitate, se află strategic plasată între rețelele de gaz și petrol din Asia Centrală, Rusia și Orientul Mijlociu. De 15 ani se discută despre statutul său ca țară de tranzit pentru resursele identificate pe fundul Mării Caspice după prăbușirea Uniunii Sovietice.

Aceste resurse includ câmpurile de gaze din Turkmenistan și imensul rezervor petrolier Kashagan din Kazahstan. Cu toate acestea, modalitățile prin care aceste hidrocarburi ar putea ajunge în Europa au fost mult timp neclare.
Pe 13 iulie trecut, liderii a cinci state s-au întâlnit la Ankara pentru a conveni asupra construirii gazoductului Nabucco care va conecta Turcia cu Europa Occidentală. Ceremonia fastuoasă l-a avut ca protagonist pe prim-ministrul turc Recep Tayyip Erdogan.

Nabucco reprezintă o oportunitate pentru europeni și turci să transporte gaz natural către UE fără intervenția Rusiei. Aceasta este motivarea principală pentru care Kremlinul și gigantul Gazprom au considerat întotdeauna acest proiect drept unul futil. Gazprom s-a grãbit să preia control asupra unor depozite energetice din Marea Caspicã.
Moscova a încercat anterior să blocheze alte conducte ce leagau Estul de Vest; un exemplu fiind conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan care transporta petrol din Azerbaidjan către porturile turcești ale Mediteranei prin Georgia.

În același timp s-a realizat un mini-Nabucco – un gazoduct ce leagã Baku de Erzurum – iar o noua conexiune cu Grecia s-a stabilit în vestul Turciei. Aceste inițiative au beneficiat de sprijin american puternic deoarece Washington-ul dorește ca bogățile Marii Caspice să ajungã pe piața europeanã fără implicarea Moscovei. Totuși ar fi naiv să credem că Ankara va permite ca jocurile energetice să fie dictate exclusiv de interesele americane; vizita surprizã a lui Vladimir Putin imediat după summit-ul Nabucco demonstrează acest lucru.

Îngrijorat că acordurile Nabucco ar putea diminua influența Rusiei în regiune, Putin l-a invitat pe omologului turc propunând construcția unei conducte sub Marea Neagrã spre Bulgaria – denumită South Stream – destinată livrării gazului rusesc către Europa fără trecerea prin Ucraina; astfel devenind concurent direct al proiectului Nabucco.
Gazprom s-a asigurat deja livrările din Azerbaidjan care pot fi direcționate spre rețelele europene; moartea proiectului Nabucco ocupând primele pagini ale ziarelor internaționale. Așadar apare întrebarea: oareTurcia a trǎdat acest proiect european?

Pentru clarificare trebuie analizate concesiunile obținute de Ankara în schimb acordurilor legate de South Stream: autoritățile turce au solicitat angajamente privind livrările rusești într-un schimb favorabil constând în construirea unei conducte petroliere între porturile Samsun (Turcia) şi Ceyhan (sub Marea Neagrǎ). Această infrastructură este deja în construcție şi are scopul reducerii traficului maritim prin strâmtoarea Bosfor aglomerată zilnic cu petroliere uriașe aflate aproape lângâ Istanbul; Ceyhan având potenţial uluitor devenind cel mai important port petrolier est-mediterranean.

Între timp Erdogan şi Putin au convenit asupra construirii prime centrale nucleare turceşti iar 64% dintre importurile naturale ale ţării provin din Rusia.De asemenea,o altǎ direcţie Sud-Nord transformǎ Turcia într-un nod energetic regional: emiratul Qatar venind recent la Ankara pentru discuţii legate despre construirea unui nou gazoduct.Turkmenistan detine cea mai mare rezervǎ mondialǎ iar Irak devine tot mai relevant datorită descoperirilor recente ale câmpurilor sale imensede gaze naturale in nord.Astfel se conturează planuri serioase privind realizarea unei conducte ce va lega nord-vest irakian direct către teritoriu turcesc oferind antreprenorilor acces constant la surse energetice irakiene .

Totuşi ,Turcia nu abandonase complet ideea Nabucco . Acesta va transporta gaze provenite nu doar din Orient Apropiat ci si Egipt si Qatar dar si Azerbaijan sau chiar posibil Iran . Astfel ,Turcia poate prelua rol principal in calitate d etranzitor al energiei rusesti catre Europa .

Consolidand aceste retele interconectate ,importanţa strategicӑ crescutӑ face ca relaţiile dintre aceasta ţarӑ ş i Uniunea Europeanӑ sa devina tot mai relevante . Stat marginal? Candidat nepopular? “Ne dorim respect” afirma Suat Kiniklioglu purtător d ecuvânt AKP.Partid aflat actualmentela guvernare in tara . Creşterea semnificativӑ adusӑde aceste evolutii poate deschide noi perspective asupra viitorului relaţiei dintre UE ş i Ankara ;nu insa direct ci indirect consolidand legaturile bilaterale existente . Este evident cӑ vom avea mult mai multe interacţiuni decât îşi doresc unele state membre precum Franţa .

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Dolce SportRomânia începe Nations League în Suedia după șase deplasări fără victorieGetPonyGreen Water & Power și Autel pun în funcțiune al 10.000-lea port de încărcare după trei aniBravonetTatăl lui Tudor Gavrilă a plâns când fiul i-a cântat după AVC. Acum, tânărul a întors patru scauneLylaHoroscop 27 septembrie 2026. Taur și Gemeni, o decizie de luat aziRevista IoanaMAE avertizează românii care merg în Sicilia după suspendarea zborurilor din CataniaNews24Horoscop 27 septembrie 2026. Vărsător și Pești își găsesc ritmul zilei