Toate conductele de ţiţei duc la Ceyhan

Pentru a se desprinde de dependenta fata de Rusia, europenii au nevoie de Turcia, pe unde ar trebui sa tranziteze conductele energetice care pleaca din Orientul Apropiat.

De aceea, saptamânalul german Die Zeit are dubii asupra faptului ca UE va mai putea tine pentru multa vreme Ankara la poarta sa, scrie portalul presseurop.eu. Pentru o mare parte a europenilor, Turcia reprezinta un vag candidat la aderarea UE, aflat la extremitatea Europei Orientale.

Un avanpost indepartat al NATO, ultima prelungire a civilizatiei occidentale, care isi imparte granitele cu tari considerate periculoase, cum ar fi Iranul si Irakul. Cu toate acestea, Turcia este locul unde s-au intâlnit in vara acestui an mai marii lumii, pentru a discuta despre energie.

În acest sector, ea face oficiu de imperiu de mijloc: chiar daca dispune de putine materii prime, Turcia se gaseste la jumatatea drumului dintre gazoductele si conductele de titei provenind din Asia Centrala, din Rusia si din Orientul Mijlociu, acum in proiect. Se implinesc cincisprezece ani de când vorbim despre Turcia ca despre o tara de tranzit a resurselor care au fost identificate pe fundul Marii Caspice, dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice.

Acestea includ câmpurile de gaze din Turkmenistan, precum si giganticul rezervor petrolier din Kashagan, descoperit acum un sfert de secol in Kazahstan si petrolul din Azerbaidjan. Dar, multa vreme, modalitatea de a transfera in Europa aceste hidrocarburi a ramas neclara.
Pe 13 iulie, la Ankara, cinci sefi de state si de guverne s-au pus de acord: acestia au decis sa construiasca gazoductul Nabucco pentru a lega Turcia de Europa Occidentala. Si au organizat o somptuoasa ceremonie, in cursul careia prim-ministrul turc Recep Tayyip Erdogan a jucat rolul de director al marelui circ energetic.

Nabucco este modalitatea prin care europenii si turcii pot sa transfere gaz natural inspre UE, lipsindu-se de aprobarea puterii ruse a gazului. Este motivul pentru care Kremlinul si gigantul energetic Gazprom au considerat intotdeauna acest proiect drept absurd. Gazprom s-a grabit de altfel sa puna mâna pe câteva din depozitele energetice din Marea Caspica.
Moscova a mai incercat si in trecut sa opreasca alte conducte de titei care legau Estul de Vest, cum ar fi marea conducta de petrol ce leaga capitala azera Baku de Ceyhan, port turc la Mediterana, trecând prin Georgia.

În acelasi timp, a fost construit un fel de mini-Nabucco, un gazoduct care leaga Baku de Erzurum. O noua legatura cu Grecia s-a stabilit in vestul Turciei. Aceste proiecte au fost sustinute intens de catre Washington, care tine ca bogatiile Marii Caspice sa ajunga pe piata energetica fara participarea Moscovei. Dar ar fi iluzoriu sa credem ca turcii ar lasa ca jocul resurselor energetice sa se desfasoare doar in câmpul american. Acest lucru a fost demonstrat de vizita surpriza a lui Vladimir Putin, la putin timp dupa “summitul Nabucco” de la Ankara.

Citeste si:  Atac armat la San Bernardino: Farook făcuse un împrumut de 28.500 de dolari

Alarmat de semnarea acordului-cadru Nabucco, prim-ministrul rus l-a chemat pe omologul sau turc pentru a-i propune construirea unei conducte sub partea turca a Marii Negre, in directia Bulgariei. Numit South Stream, acest proiect ar putea distribui gazul rusesc in Europa ocolind Ucraina. Dar acest proiect ar face concurenta lui Nabucco.
Gazprom s-a asigurat prin urmare de livrarea de gaz in Azerbaidjan, care ar putea fi la fel dirijat in conductele europene. Moartea proiectului Nabucco a tinut atunci primele pagini mass-media. A tradat oare Turcia acest proiect si Europa?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare, ar trebui in prealabil sa stim ce a primit Turcia in contrapartida pentru acordul sau pentru South Stream: turcii au cerut angajamente pentru livrarea de gaze de la rusi in schimbul constructiei de conducte de titei din portul Samsun, pe sub Marea Neagra, la Ceyhan, sub Marea Mediterana. Conducta este in constructie si ar trebui sa degreveze strâmtoarea Bosfor, care este strabatuta in fiecare zi de petroliere gigantice, care trec la câteva mile de Istambul. Ceyhan ar deveni in aceste conditii cel mai important port petrolier din estul Marii Mediterane.

Citeste si:  Schimbări climatice: „creștere” a carbonului așteptată în explozia energiei post-Covid

Între timp, Erdogan si prietenul sau Putin s-au pus de acord asupra constructiei unei prime centrale nucleare turce. Turcia importa 64% din gazul sau natural din Rusia. O a treia directie, Sud-Nord, face din Turcia o placa turnanta a energiei: la putin timp dupa Vladimir Putin, emirul Qatarului a venit la Ankara, pentru a discuta cu Erdogan despre constructia unui gazoduct in Turcia.

Qatarul detine a treia rezerva de gaze naturale din lume. Din punct de vedere al hidrocarburilor, Irakul este inca si mai important – uriase câmpuri de gaz au fost descoperite in nordul tarii in acesti ultimi ani. De atunci se intentioneaza serios construirea unei conducte care sa lege nordul Irakului de Turcia. Antreprenorii turci si europeni vor obtine astfel, putin câte putin, livrari de gaz provenind din Irak.

Turcia nu a tradat totusi proiectul Nabucco. Acesta din urma va transporta inainte de orice gaz din Orientul Apropiat, provenind din Irak, dar si din Egipt si din Qatar. La acesta se adauga gazele naturale din Azerbaidjan si probabil din Turkmenistan – si poate chiar si cele din Iran. În felul acesta, Turcia va lua locul Ucrainei ca principala tara de tranzit pentru transferul gazelor rusesti spre Europa.

Toate aceste conducte reunite vor face ca Turcia sa cântaresca mai mult in relatiile sale cu Europa. Stat marginal? Candidat nepopular la aderare? “Noi speram sa fim tratati cu respect”, spunea Suat Kiniklioglu, purtatorul de cuvânt pe probleme de politica externa al AKP, partidul aflat la conducere in Turcia. Importanta crescânda a Turciei ii va deschide aceasteia portile UE? Prin ea insasi, nu, dar aceasta ar trebui sa intareasca legaturile dintre UE si Turcia. Vom avea mai mult de a face cu turcii decât si-ar dori francezii, de exemplu.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata