Lipsa de experiență a UE în gestionarea crizelor financiare
Uniunea Europeană se confruntă cu o realitate dură: nu dispune de resursele necesare pentru a gestiona eficient o criză economică. Aceasta este o iluzie să credem că poate acționa independent, având în vedere că nu are capacitatea de a oferi lichiditățile necesare sau de a implementa un plan fiscal viabil.
În contrast, Fondul Monetar Internațional (FMI) are abilitatea de a interveni și poate implementa un program de monitorizare, conform publicației Corriere della Sera. De asemenea, Financial Times subliniază faptul că FMI este adesea folosit ca țap ispășitor de către guvernele țărilor afectate, care utilizează condițiile sale de creditare pentru a justifica măsuri nepopulare.
Necesitatea unui plan fiscal solid
Pentru a stopa speculațiile împotriva obligațiunilor suverane ale Greciei, este esențial un plan fiscal credibil din punct de vedere politic. Acesta ar trebui să impună Greciei reducerea deficitului bugetar la 3% până în 2012, conform cerințelor Bruxelles-ului. Totodată, sunt necesare lichidități suficiente pentru prevenirea unei crize severe legate de datorii.
Din păcate, Uniunea Europeană nu dispune nici măcar acum instrumentele necesare pentru asigurarea acestor lichidități sau impunerea unui plan fiscal coerent. Banca Centrală Europeană (BCE) ar putea oferi fonduri temporar dar fără un cadru clar privind stabilizarea fiscală. Bruxelles-ul nu are resurse proprii suficiente pentru astfel de intervenții.
Impactul extins al crizei
Problema depinde însă și mai mult decât doar Grecia; lichiditățile necesare pentru combaterea speculației vor crește semnificativ în următoarele luni și ar putea ajunge la cel puțin 100 miliarde euro. În plus, atât BCE cât și Bruxelles-ul lipsesc complet de experiența necesară gestionării unei crize financiare majore.
Chiar dacă s-ar forma o alianță între state precum Franța și Germania pentru soluționarea problemei grecești, acestea nu dispun nici ele suficient capital financiar și politic care să le permită impunerea unor condiții altor membri ai Uniunii Europene.
Rolul crucial al FMI
FMI are peste cinci decenii experiență în furnizarea atât a lichidităților cât și angajamentelor fiscale solide prin programe bine structurate. Spre diferență față de UE, FMI dispune atât instrumente adecvate cât și expertiza necesară chiar în cele mai dificile situații economice.
Riscurile asumate prin mândrie naționalistă
Europenii trebuie să recunoască faptul că insistența lor asupra auto-suficienței – fără instrumentele adecvate – contribuie la agravarea situației din Grecia pe parcursul ultimelor săptămâni. Soluția optimă ar fi colaborarea între UE şi FMI similar cu ceea ce s-a întâmplat anul trecut în cazul Letoniei; unde Bruxelles-ul şi BCE au participat activ la negocieri asigurând respectarea regulilor europene iar FMI oferind suport financiar şi expertizã tehnicã.
Nu există nimic umilitor într-o astfel colaborare; dimpotrivã aceasta reflectã maturitate instituţionalã şi responsabilitate comunã.”
Concluzie:
A expune euro riscului din motive egoiste este iraţional deoarece incapacitatea sa actuale derivǎ din refuzul europenilor dе а lа permite euro sа evolueze dincolo dе о uniune monetară simplistǎ.
Financial Times ridică întrebări pertinente despre rolul FMI ca coordonator al eventualei asistențe financiare destinate Greciei; puține voci contestǎ oportunitatea ca acesta sǎ participe activ într-o misiune salvatoare.”
Provocările împrumuturilor internaționale: Lecții din experiențele anterioare
În contextul actual, este esențial să analizăm condițiile pe care guvernele trebuie să le respecte pentru a accesa fonduri externe, fără a fi neapărat necesară o finanțare completă.
Cazul Letoniei: Un exemplu de austeritate
Un exemplu relevant este Letonia, care a beneficiat de 1.68 miliarde de euro în împrumuturi urgente ca parte dintr-un pachet mai amplu de salvare în valoare totală de 7.5 miliarde de euro. Acest ajutor financiar a fost susținut și de Uniunea Europeană, Banca Mondială și diverse state europene, cu condiția ca Letonia să implementeze reduceri semnificative ale bugetului public. Premierul Valdis Dombrovskis s-a străduit să mențină programul pe calea cea bună, în ciuda dificultăților generate de coaliția formată din cinci partide care se opuneau măsurilor impopulare.
Impactul FMI asupra economiilor est-europene
Fondul Monetar Internațional (FMI), sub conducerea lui Dominique Strauss-Kahn, a contribuit cu sume semnificative la pachetele de salvare pentru Ungaria și România. În cazul României, rezultatele nu au fost cele dorite; economia s-a contractat cu aproximativ 7%, iar căderea guvernului român în octombrie 2009 a dus la suspendarea asistenței financiare din partea FMI. Spre contrast, Ungaria a reușit să reducă deficitul bugetar datorită măsurilor implementate și recent ministrul finanțelor anunța că țara sa nu mai are nevoie de sprijin financiar extern.
Dilemele Greciei: O situație complexă
Replicarea modelului aplicat Greciei se dovedește complicată. Ultimele țări vest-europene care au apelat la FMI au fost Italia și Marea Britanie în anii ’70; stigmatizarea acestor evenimente persistând până astăzi influențează reticența multor guverne europene față de implicarea Fondului în criza greacă.
Ousmene Mandeng, un fost oficial al FMI, afirmă că Europa poate gestiona aspectele fundamentale ale unui program fiscal fără intervenția instituției americane. El subliniază că problema fiscalității interne nu se aliniază tipic cu provocările externe abordate frecvent prin intermediul FMI-ului.
Pe alt front însă, Morris Goldstein de la Institutul Peterson pentru Economie Internaționala consideră că distanța dintre FMI și dezbaterile interne ale Europei îl face o entitate potrivită pentru coordonarea unui program eficient.
Lecții din Asia: Critici aduse politicii FMI
Experiența asiaticelor după criza financiar regional din 1997-1998 ilustrează nemulțumirile legate de condițiile impuse prin intermediul FMI-ului; multe națiuni au creat „Inițiativa Chiang Mai” ca răspuns la aceste provocări financiare.
Goldstein observând acest fenomen menționează faptul că participarea statelor asiatice într-un astfel de aranjament presupune existența unui program activ al FMI – ceea ce transformase Fondul într-un „ținător” al responsabilităților politice nepopulare asumate ulterior guvernelor afectate.
Dacă Uniunea European va decide extinderea împrumuturilor către Grecia, ar putea descoperi că strategia utilizării IMF ca paravan funcționează atât pentru creditori cât și pentru debitori – o concluzie ce merită atenție pe viitor.
