Pacienții nu sunt vizitați, analiza și testele sunt prioritizate, iar omul este perceput ca o mașină de reparat, riscând astfel pierderea unor informații esențiale. Acesta este personajul principal al serialului american Dr. House.
Însă abordarea centrată pe individ, promovată de Giorgio Israel, profesor la Universitatea “La Sapienza” din Roma, este considerată superioară în opinia publicației Il Giornale. Ați ales să fiți tratat de dr. House?
Acest geniu medical se bazează pe metode analitice și teste riguroase, considerând întâlnirile cu pacienții ca fiind inutile; singura sa motivație pentru a interacționa cu aceștia este de a descoperi eventualele neadevăruri ale acestora.
Pe de altă parte, există doctorița Cameron, fostă colaboratoare a lui House care a optat pentru urgență și practică clinică printr-un contact direct cu pacienții. Această situație ridică o întrebare fundamentală: Este mai eficient un model strict științific sau unul umanist în domeniul medical?
Giorgio Israel nu are nicio ezitare în această privință și își expune viziunea în cartea sa:
“Pentru o medicină umanistă: Apologia unei practici care tratează bolnavii ca persoane” (Editura Lindau), ce va fi disponibilă din 18 februarie. Autorul face o alegere clar definită; totuși, el nu respinge complet metoda lui Dr. House și recunoaște meritele acesteia. În schimb, subliniază limitările sale și le corelează cu mentalitatea predominant acceptată în prezent.
Printr-o analizare profundă a statutului medicinei contemporane, Israel discută despre imaginea mecanicist-analitică ce domină știința actuale și despre tendința de a subestima activitățile intelectuale care nu se bazează pe un “adevăr obiectiv”, adesea asociat cu metodele științelor exacte.
Medicina modernă s-a aliniat acestei paradigme mecaniciste datorită avansurilor tehnico-genetice recente; astfel pacientul devine adesea un simplu număr într-un sistem complex bazat pe date obiective precum analizele de laborator sau imagistica medicale avansată – toate acestea contribuind la conturarea unei hărți fiziopatologice detaliate a corpului uman.
Este important să menționăm că acest volum impresionant de informații reprezintă un succes al medicinei occidentale dar nu constituie întotdeauna soluția universal valabil pentru toate problemele medicale.
Un medic ar trebui să păstreze contactul vizual cu pacientul său; aceasta nu ține doar de empatie sau bunătate ci reflectează necesitatea integrării experienței subiective a pacientului în procesul diagnosticării. Ignorarea trairilor bolnavilor poate duce la pierderi semnificative de informație valoroasă.
De asemenea există recidive culturale legate de această problematica descrisãde Giorgio Israel: odată ce medicina devine tot mai exact definitã ştiinţific şi mai puțin umanistã , apare riscul transformării omului într-o simplã mașinărie funcționalǎ . Această concepție s-a răspândit rapid datorită progreselor tehnologice moderne – inclusiv cele digitale – promovând ideea că mintea umanǎ poate fi comparată unui software descoperit într-o reţea globalizată .
Această viziune conduce inevitabil la dispariția identității individuale; dacă omul e văzut ca o mașină atunci boala devine ceea ce deranjează funcțiile normale iar moartea reprezintǎ ruptura finalǎ dintre piese . Totuși , spre diferenţă faţăde maşini , oamenii sunt mult mai mult decât suma părților lor fizice .
Pentru ca medicina să fie complet eficientã trebuie sã depãsescã limitele unei simple ştiinţe obiective deoarece se ocupǎ tocmai cu complexitatea existenţei umane şi relaţiile interumane profunde .
În esență aceasta reflectare interioară caracterizeazӑ figura dr-ului House – un materialist convins dar adeseori prins între dilemele existenţiale – reprezentativ pentru evoluţia narativӑ din cea dea cincea serie unde protagonistul suferӑ chiar el din cauza unor conflicte interne . Şi dacă materialismul ostentativ ar putea fi doar o mascӑ menită sӑ ascundӗ fricile legate dе relaţiile interumane? Se întreabӗ Il Giornale la final.
