Poprirea pe salariu poate ajunge la jumătate din venitul net. Ce limite se aplică și cum se contestă reținerea

Ghid despre cât se poate reține din salariu prin poprire, ce venituri sunt protejate și cum poate debitorul contesta ori cere suspendarea executării, potrivit legeaaplicata.ro.

Pentru sumele datorate ca întreținere sau alocație pentru copii, plafonul urcă la jumătate. Calculul pornește de la venitul net, nu de la salariul brut. Veniturile periodice destinate asigurării mijloacelor de existență care sunt mai mici decât salariul minim net pe economie beneficiază de o protecție suplimentară: numai o parte din ele poate fi urmărită.

Codul de procedură civilă protejează și pensiile din sistemul asigurărilor sociale, precum și încasările periodice din care debitorul își asigură existența. Unele indemnizații sunt exceptate integral de la executare, în timp ce altele pot fi reținute numai pentru anumite datorii.

Mai multe popriri împart același plafon

Dacă aceeași sumă este urmărită pentru mai multe creanțe, totalul reținerilor este limitat la jumătate din netul lunar. Regula se aplică indiferent de tipul datoriilor, exceptând situațiile pentru care legea stabilește alt regim.

Angajatorul sau banca, în calitate de terț poprit, adică entitatea care deține ori plătește banii debitorului, reține numai partea permisă de lege. Când solicitările depășesc acest plafon, suma este consemnată, executorii sunt înștiințați, iar împărțirea banilor revine executorului competent.

Acceptarea prin contract a unor rețineri mai mari nu înlătură protecția legală. Renunțarea la limite, executarea peste acestea și cesiunea făcută cu încălcarea lor sunt nule de drept, adică nu produc efectele juridice urmărite.

Destinația venitului poate exclude reținerea

Pentru verificarea unei popriri contează și natura banilor încasați. Următoarele categorii sunt protejate împotriva executării, oricare ar fi datoria:

• Indemnizațiile destinate copiilor.
• Ajutoarele pentru îngrijirea unui copil bolnav.
• Ajutoarele acordate pentru maternitate.
• Ajutoarele plătite în caz de deces.
• Bursele pentru studii acordate de stat.
• Diurnele.
• Alte indemnizații similare, cu destinație specială prevăzută de lege.

Un regim distinct se aplică indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, compensațiilor legale plătite salariaților la încetarea contractului individual și sumelor care li se cuvin șomerilor. Acestea pot acoperi prin executare numai obligații de întreținere sau despăgubiri pentru prejudicii provocate prin deces ori vătămare corporală. Reținerea este limitată, în aceste situații, la jumătate din cuantumul sumelor respective.

Actele executorului trebuie verificate înaintea alegerii unei căi de răspuns

Executarea presupune existența unui titlu executoriu, documentul care permite recuperarea silită a obligației. Dacă plata nu este făcută de bunăvoie, creditorul poate sesiza executorul judecătoresc. Un telefon, un mesaj electronic sau o notificare cu antet trimisă de un recuperator nu constituie, prin ele însele, executare silită.

Pot avea putere executorie hotărârile judecătorești executorii sau definitive și alte înscrisuri recunoscute de lege: acte autentice, titluri de credit, precum și încheieri ori procese-verbale întocmite de executori.

Procedura pornește cu cererea depusă de creditor la executorul competent, urmată de încuviințarea instanței. Debitorului trebuie să îi fie transmise încheierea de încuviințare și copia certificată a titlului. Somația se comunică atunci când legea nu stabilește o excepție.

Necomunicarea titlului și a somației poate constitui motiv de contestație, fiind sancționată cu nulitatea executării. Rămân exceptate situațiile în care legea permite executarea fără somație.

La primirea actelor, verificarea privește atât documentele, cât și sumele cerute. Datoria principală, dobânzile, penalitățile și cheltuielile executării trebuie identificate separat și confruntate cu titlul. Data comunicării trebuie notată: refuzul primirii corespondenței nu protejează debitorul de curgerea termenelor legale.

Opțiunile sunt plata, o înțelegere cu creditorul prin intermediul executorului sau contestarea executării. Intervalul pentru alegerea unei soluții nu oprește termenul de contestație.

Contestația are, de regulă, un termen de 15 zile

Punctul de pornire al termenului depinde de ceea ce este contestat. Pentru un act de executare, se ia în calcul momentul în care debitorul a aflat despre acel act. În cazul popririi, reperul este comunicarea sau înștiințarea privind înființarea acesteia.

Pentru veniturile încasate periodic, termenul începe cel mai târziu odată cu prima sumă reținută de angajator ori bancă. Dacă este atacată executarea însăși, reperul îl reprezintă primirea încheierii de încuviințare sau a somației. Aceste reguli se aplică dacă legea nu prevede altfel.

Motivele admisibile depind de titlu. Când executarea se bazează pe o hotărâre judecătorească, contestația nu permite reluarea apărărilor privind fondul cauzei care puteau fi formulate în proces.

Pentru un alt titlu, precum un contract de credit, pot fi invocate și motive care privesc existența sau întinderea dreptului creditorului, dacă legea nu oferă o altă cale de contestare. Cererea trebuie întocmită după regulile unei acțiuni în instanță, iar întâmpinarea, răspunsul procedural al părții adverse, este obligatorie.

Suspendarea presupune motive temeinice și o cauțiune

Oprirea temporară a executării poate fi cerută împreună cu contestația sau printr-o solicitare separată. Potrivit Lexeto.ro, suspendarea necesită motive temeinice și depunerea unei cauțiuni, suma constituită drept garanție.

Valoarea acesteia se stabilește în funcție de suma contestată:

• Până la 10.000 lei, cauțiunea reprezintă 10% din valoarea contestației.
• Pentru tranșa următoare, se depun 1.000 lei și încă 5% din partea care depășește 10.000 lei.
• Peste pragul de 100.000 lei, calculul pornește de la 5.500 lei, la care se adaugă 1% din depășire.
• Peste 1.000.000 lei, suma este de 14.500 lei, plus 0,1% din partea care trece de acest prag.
• Dacă obiectul contestației nu poate fi evaluat în bani, cauțiunea este de 1.000 lei.

Ca exemplu de calcul orientativ, pentru o contestație evaluată la 10.000 lei, aplicarea cotei de 10% conduce la o cauțiune de 1.000 lei. Aceasta este garanția aferentă cererii de suspendare, nu valoarea datoriei urmărite.

Vechimea datoriei trebuie verificată împreună cu actele de executare

Termenul general de prescripție pentru obținerea executării este de 3 ani. Pentru titlurile referitoare la drepturi reale, termenul este de 10 ani. Calculul începe când se naște dreptul de a solicita executarea; pentru hotărârile judecătorești și arbitrale, reperul este data la care devin definitive.

Debitorul trebuie să verifice data titlului și actele de executare înainte să invoce prescripția. Simplul fapt că o datorie este veche nu oprește procedura: persoana interesată trebuie să ceară aplicarea prescripției.

Odată constatată, prescripția stinge dreptul de a obține executarea, iar documentul nu mai poate fi folosit ca titlu executoriu. Creditorul poate solicita repunerea în termen dacă motive temeinice l-au împiedicat să acționeze. Cererea trebuie făcută în 15 zile după încetarea împiedicării.

Executarea poate viza și bunuri, iar cheltuielile se adaugă datoriei

Recuperarea nu se limitează la salariu. Creditorul poate indica bunuri pentru executare, iar urmărirea bunurilor mobile, a veniturilor și a imobilelor se poate desfășura simultan sau succesiv, până la acoperirea creanței, dobânzilor și cheltuielilor.

Bunurile mobile folosite pentru ocupație sau profesie au o protecție condiționată. Ele pot fi urmărite doar în lipsa altor bunuri executabile și numai pentru întreținere ori alte creanțe privilegiate.

În cazul unei creanțe de cel mult 10.000 lei, un imobil poate fi vândut prin executare doar dacă debitorul nu are alte bunuri care pot fi urmărite ori dacă acestea nu pot fi valorificate. Bunurile declarate neurmăribile prin lege rămân protejate, în condițiile aplicabile fiecărei categorii.

Costurile unui act de executare sunt avansate de partea care îl solicită. Pentru actele dispuse din oficiu, banii sunt avansați de creditor. În final, cheltuielile revin, ca regulă, debitorului și se adaugă obligației de plată; cuantumul lor poate fi contestat.

Dacă renunță la executare, creditorul suportă cheltuielile acesteia.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Revista IoanaFlorin Roșu avertizează după apariția vulpii în Copou. Rabia devine fatală când apar simptomeleNews24Primarul din Limoges amenință cu demisia dacă statul nu plătește integral restaurarea primăriei incendiateDolce SportSorana Cîrstea a învins-o pe Han Shi cu 6-3, 6-2 pentru calificarea în turul doi la NingboGetPonyMercedes-AMG readuce motorul V-8 pe CLE63 în 2027, după reacțiile cliențilorBravonetGeorgina Cates a murit în mai, la 51 de ani. Creatorul „2Point4 Children” a aflat abia acumLylaScreeningul colorectal între 50-74 de ani începe cu FIT. Ce ai de făcut dacă rezultatul este pozitiv