Din punct de vedere al partidelor politice, la lansarea campaniei sale oficiale pentru un al doilea mandat la conducerea Comisiei Europene, Ursula von der Leyen a respins colaborarea cu partidele extremiste, lăsând în același timp ușa deschisă pentru a lucra cu grupul de dreapta Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR) – care se preconizează că va obține victorii importante în iunie.
Întrebată dacă ar fi dispusă să colaboreze cu ECR, von der Leyen a spus că ar colabora cu orice grup care este „pro-european, pro-Nato și pro-Ucraina”.
În afirmaţiile sale, „Fiecare alegere europeană aduce o schimbare în componența diferitelor partide și grupuri politice, deci conținutul contează”, a declarat ea în fața presei alături de liderul PPE și colegul său german, Manfred Weber, după ce a fost confirmată drept candidatul principal al Partidului Popular European (PPE) pentru a deveni următorul președinte al Comisiei.
În plus, „Cei care apără democrația împotriva euroscepticilor și cei care ne apără valorile împotriva [Vladimir] prietenii lui Putin sunt cei cu care vreau să lucrez și cu care știu că pot lucra”, a adăugat ea.
În viziunea sa, Weber, la rândul său, a declarat că „liniile roșii ale PPE sunt clar definite” – da Europei, da Ucrainei și da statului de drept. „Aceasta este linia noastră roșie pentru toți extremiștii”.
Dar el a adăugat, de asemenea, că sondajele care indică o schimbare semnificativă spre dreapta în Parlamentul UE sunt „îngrijorătoare”.
„Cei care fac campanie împotriva Europei și sunt prieteni ai lui Putin devin din ce în ce mai puternici”, a avertizat el.
În timp ce partidele tradiționale pro-UE vor rămâne probabil majoritare, previziunile pentru 2024 arată că cei mai mari doi câștigători vor fi ECR și grupul de extremă-dreapta Identitate și Democrație (ID), care ar putea reprezenta împreună aproape un sfert din cameră.
Cu partidul Reconquête! al liderului francez de extremă-dreapta Éric Zemmour și alte grupuri potențiale care se vor alătura ECR, grupul ar putea deveni al treilea partid ca mărime din Parlamentul UE.
În acest scenariu, grupul ar avea mai multă putere de a schimba întregul echilibru politic spre dreapta și centru-dreapta, departe de centru-stânga, și „ar fi inclus în mecanismul Parlamentului European”, a declarat pentru EUobserver o sursă din cadrul ECR care a vorbit sub protecția anonimatului.
În prezent, ECR este al cincilea grup ca mărime din hemiciclu – având 68 de eurodeputați dintr-un total de 705, inclusiv eurodeputatul Nicolas Bay, care s-a alăturat grupului la începutul acestei luni.
Ei aveau 62 de eurodeputați la precedentele alegeri din 2019, dar au câștigat încă șase după redistribuirea locurilor din Marea Britanie în 2020.
Grupul este dominat în mod clar de eurodeputații polonezi (27) și italieni (10) – cu partidele fostului premier polonez Mateusz Morawiecki (PiS) și Georgia Meloni (Frații din Italia) în calitate de copreședinți ai ECR.
Dar potențiale schimbări ar putea avea loc după alegeri
Se așteaptă ca partidul de guvernământ Fidesz al premierului Viktor Orbán să se alăture grupului – dar acest lucru ar putea determina partidul naționalist flamand NVA sau delegația cehă să părăsească ECR.
Însă, democrații suedezi de extremă-dreapta au amenințat, de asemenea, că vor părăsi ECR, dacă Fidesz se alătură, complicând un set deja tulbure de rezultate posibile după iunie.
Eurorealism vs. stat de drept
În Europa, ECR a fost fondat în 2009 ca o alternativă „antifederalistă” la PPE, formațiunea de centru-dreapta, de către Partidul Conservator britanic și aliații săi.
În Declarația de la Praga din 2009, grupul și-a definit poziția ca fiind „eurorealism”, dar au fost în general considerați eurosceptici „moi”, deoarece au argumentat în principal împotriva suprareglementării UE și în favoarea competențelor naționale.
Și au insistat întotdeauna asupra faptului că există diferențe fundamentale între ECR și grupul Identitate și Democrație (ID), care a fost lansat după ultimele alegeri europene, care este în mod deschis de dreapta dură.
Dar noii eurodeputați potențiali, cum ar fi deputații Fidesz, ar putea duce linia partidului ECR și mai la dreapta.
În trecut, grupul s-a confruntat cu controverse care au implicat unele dintre partidele membre sau politicieni individuali.
Partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), care a declanșat recent proteste în întreaga țară împotriva planurilor sale de remigrație forțată în masă, a fost pentru scurt timp membru al ECR.
Iar ECR l-a expulzat pe eurodeputatul german AfD Marcus Pretzell în 2016 pentru comentarii despre împușcarea migranților.
Apoi, PiS din Polonia, un membru cheie al ECR, a fost acuzat de desființarea statului de drept în țară – cu mai multe controverse, de la restricționarea libertății presei, subminarea sistemului judiciar, o interdicție aproape totală a avortului până la încercări de a introduce așa-numitele „zone libere de LGBT” și susținerea producției de energie pe bază de cărbune.
Deși PiS a pierdut alegerile interne din octombrie în Polonia, acesta își menține sprijinul în rândul anumitor părți ale populației poloneze.
În 2014, ECR i-a acceptat și pe populiștii radicali anti-imigrație din Partidul Popular Danez și Partidul Finlandez. Ambii au plecat în 2019. Partidul Popular Danez s-a alăturat ID de extremă-dreapta, iar Partidul Finlandez a reintrat în ECR în 2023.
În contextul politic, ECR este în mod clar pro-NATO și pro-Ucraina, însă rămâne de văzut în ce măsură PPE poate fi de acord cu poziția membrilor ECR cu privire la statul de drept.
Sursa: euobserver.com
