România intră în faza critică a PNRR cu nouă legi încă neadoptate, deși o parte dintre ele puteau fi aprobate cu 6-10 luni mai devreme, iar miza nu se oprește la tranșele curente: întârzierile afectează și credibilitatea cu care statul va negocia accesul la circa 60 de miliarde de euro din viitorul buget european 2028-2034.

Pe scurt, presiunea este dublă. Pe termen imediat, întârzierea reformelor poate bloca bani din PNRR, inclusiv un jalon legat de legea salarizării unitare, evaluat la 770 milioane euro. Pe termen mediu, aceeași incapacitate de execuție riscă să slăbească poziția României într-un cadru european în care fondurile structurale vor reprezenta aproximativ 45% din bugetul UE, sub ponderea de peste jumătate din ciclul anterior, iar o parte mai mare din bani va fi alocată prin competiție directă la nivel european.

Pentru finanțele publice, efectul practic este clar: dacă intrările de granturi și împrumuturi întârzie, presiunea se mută în deficit și în nevoia de finanțare din piață. Iar când statul acoperă mai mult din cheltuieli din împrumuturi, costul se vede în randamente, în serviciul datoriei și, indirect, în spațiul fiscal disponibil pentru cofinanțări, investiții locale și programe sectoriale.

Victor Negrescu (vicepreședinte al Parlamentului European, europarlamentar PSD) a descris întârzierea drept un eșec de execuție administrativă, nu o problemă de diagnostic. În interviul acordat publicației „Adevărul”, acesta a spus:

„Este oarecum o tragedie faptul că România are atât de multe dificultăți, în continuare, în a atrage banii europeni. Și că vedem oficiali guvernamentali care, de fiecare dată, se plâng de greaua moștenire, fără ca, de fapt, să acționeze în acest sens. Iată, pe ultimii 100 de metri, România caută să facă, de exemplu, ce nu s-a făcut în ultimii ani, pentru a achiziționa cât mai mulți bani din PNRR, unde sunt dificultăți și probleme serioase. Eu, de exemplu, nu înțeleg de ce doar acum am descoperit că trebuie să facem nouă legi, deși legile acestea puteau să fie aprobate foarte bine și acum șase luni, poate unele dintre ele chiar acum zece luni.”

Problema pentru mediul de afaceri nu este doar una de cash-flow public. Când jaloanele se mută spre final, crește probabilitatea comprimării calendarului de implementare, a licitațiilor grăbite și a întârzierilor în lansarea apelurilor de proiecte. Pentru constructori, integratori IT, furnizori de echipamente medicale și consultanți de proiect, asta înseamnă vizibilitate mai slabă a comenzilor și un risc mai mare ca investițiile planificate să fie împinse în anii următori.

Viitorul buget european mută jocul de la alocări garantate la competiție mai dură

Conform propunerii Comisiei Europene, România ar urma să primească circa 60 de miliarde de euro din viitorul buget. Numai că accesarea acestor bani nu va fi automată: va necesita reforme și un nou plan național, într-o arhitectură în care Fondul European de Competitivitate va comasa majoritatea programelor europene, iar selecția se va face prin competiții la nivel european.

Asta schimbă profilul de risc pentru companiile românești. În modelul clasic al fondurilor structurale, o parte relevantă a alocărilor era mai predictibilă la nivel național. În noua logică, capitalul privat și instituțiile publice locale vor concura mai direct cu aplicanți din Vest, care au, de regulă, mai multă experiență în proiecte de scalare, cercetare, produse proprietare și parteneriate transfrontaliere.

Potrivit Adevarul, Negrescu a cerut ca la nivel european cel puțin 20 de miliarde de euro din toate fondurile planului să fie direcționate către sănătate. Pentru România, acesta este unul dintre puținele semnale de predictibilitate sectorială: sănătatea va continua să aibă acces la finanțări europene, în timp ce zona autostrăzilor ar urma să aibă mai puține oportunități, concentrate mai degrabă pe proiecte de dezvoltare locală și regională.

Pentru autoritățile locale și pentru companiile din infrastructură, implicația este directă. Iar prioritizarea va trebui mutată de la coridoare mari, dependente de alocări consistente, către pachete integrate regionale, unde eligibilitatea va depinde de maturitatea proiectului și de coerența economică a investiției. Dosarul disponibil nu indică însă care sunt planurile concrete ale agențiilor de dezvoltare regională sau ale consiliilor județene.

Sectorul digital românesc trebuie să treacă la produse proprii și servicii avansate

Un al doilea test strategic este digitalul. Sectorul contribuie cu aproximativ 8% la PIB-ul național, pondere care îl face relevant nu doar pentru exporturi de servicii, ci și pentru productivitatea întregii economii. Dar această contribuție este expusă dacă firmele locale rămân blocate în outsourcing într-un moment în care finanțarea europeană și cererea publică favorizează proprietatea intelectuală, securitatea cibernetică și aplicațiile cu utilizare duală (civilă și de apărare).

Negrescu a formulat explicit această schimbare de model:

„Companiile digitale din România mai degrabă făceau outsourcing. Și atunci trebuie să învățăm să facem această tranziție de la outsourcing la produse și servicii, la aplicații pentru fonduri europene, folosind inclusiv noile evoluții tehnologice. Poate și mai multă concentrare pe zona de cybersecurity, pe zona de apărare, pe zona de sisteme duale. Adică, dacă nu facem această tranziție, sectorul digital din România, care este foarte important în PIB-ul național, undeva la 8% din PIB-ul României, riscă să sufere.”

Pentru companii, semnalul este mai degrabă de repoziționare decât de așteptare. Firmele cu expunere mare pe externalizare, marje dependente de costul forței de muncă și portofoliu redus de produse proprii intră într-un mediu mai competitiv. În schimb, jucătorii care pot construi consorții, pot depune proiecte europene și pot livra în cybersecurity, apărare sau sisteme duale au o șansă mai bună de a capta bani din noile linii europene.

Dar dosarul actual nu arată ce măsuri concrete pregătesc autoritățile pentru a crește competitivitatea aplicanților români la Fondul European de Competitivitate. Nici lista celor nouă legi și stadiul fiecăreia nu este detaliată public în informațiile disponibile aici, ceea ce lasă investitorii și executivii fără un calendar clar de monitorizare.

Negrescu a legat direct blocajul de responsabilitatea administrativă și de calendarul politic. Acesta a spus:

„Faptul că, după 11 luni de guvernare, abia acum au fost identificate cele nouă legi necesare pentru PNRR și multe alte măsuri care nu au fost implementate arată că lucrurile nu au funcționat așa cum ar fi trebuit și că cei responsabili de aceste dosare nu și-au îndeplinit atribuțiile în mod corespunzător. Partidul Social Democrat nu se sustrage responsabilității, este dispus să participe la guvernare, iar obiectivul principal trebuie să rămână protejarea componentei sociale.”

Indicatorul care merită urmărit imediat rămâne unul singur: adoptarea efectivă a celor nouă legi PNRR și deblocarea jalonului legat de legea salarizării unitare, de care depind 770 milioane euro într-un moment în care România negociază, simultan, credibilitatea pentru circa 60 de miliarde de euro din ciclul european 2028-2034.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
Comisia Europeană Legea salarizării unitare Parlamentul European PNRR Victor Negrescu