Externe

Tiranii nevolnici ai lumii

 
Liderii nu au control absolut asupra țărilor pe care le conduc, iar atât cei autoritari, cât și cei aleși democratic trebuie să țină cont de opinia publică. În acest context, Barack Obama nu se distinge semnificativ de lideri precum Dmitri Medvedev, Hu Jintao sau Mahmoud Ahmadinejad, conform analizei realizate de publicația rusă Gazeta. Fiecare nou lider aduce cu sine speranțe mari, dar aceste așteptări sunt adesea dezamăgitoare.
 
De la alegerile din Rusia din 2008, mulți au anticipat o schimbare radicală: Medvedev părea atât de diferit față de Putin încât era ușor să visezi la un viitor mai bun. În luna iunie a acestui an vor avea loc alegeri prezidențiale în Iran și toată lumea – inclusiv clasa mijlocie – speră că Ahmadinejad va fi înlocuit. Totuși, indiferent cine ar câștiga competiția electorală, niciun alt candidat nu va renunța la ambițiile nucleare ale Iranului.
 
Înc încă din vremurile lui Plutarh și regele Arthur s-a crezut că un politician poate schimba soarta lumii. Această idee este firească; este mai simplu să atribui schimbările sociale unui singur individ decât să analizezi complexitatea problemelor economice și nevoile colective ale populației.
 
Totuși, a considera că totul depinde exclusiv de voința „stapânului” este o eroare similară cu credința că tunetul provine direct din voința divină. Conducerea unei națiuni nu revine doar despoticilor sau liderilor carismatici; societățile sunt influențate profund de cauze obiective care determină acțiunile unui lider ce încearcă să se alinieze realității sociale actuale.
 
Un exemplu elocvent este Hugo Chavez: baza populismului său bazat pe petrol s-a diminuat considerabil și are nevoie urgentă de un inamic pentru a redirecționa atenția publicului. Cine ar putea juca cel mai bine acest rol dacă nu Statele Unite? De asemenea, Obama trebuie acum să îmbunătățească relațiile cu establishment-ul politic pe care l-a criticat vehement în campania electorală.

Fără sprijinul acestuia din urmă, problemele curente cu care se confruntă SUA rămân nerezolvate chiar dacă multe dintre ele sunt rezultatul acestor structuri politice existente. Aceasta reprezintă o dilemă complexa pentru președintele Obama care trebuie să rămână fidel liniei generale a partidului pentru a naviga prin crizele actuale. Astfel de interdependențe există peste tot în lume; Medvedev fiind doar un element într-un sistem politic dominat încă de Putin.

Speranțele maxime erau legate de posibilitatea ca Medvedev să devină succesorul lui Putin ca arbitru suprem al puterii; însă această schimbare ar fi avut puțin impact real asupra sistemului existent – poate tocmai acesta fiind motivul pentru care Medvedev nu s-a straduit prea mult în această direcție. La fel stau lucrurile și în cazul președintelui iranian: Ahmadinejad depinde într-o mare măsură de diverse grupuri influente precum „Garda Revoluției” sau „militiile Basij”, fără a menționa autoritatea ayatollahului Khamenei sau opinia publicului iranian.

Nici Ahmadinejad nici Mohammad Khatami – cunoscut drept „Gorbaciov iranian” – nu au reușit vreodată o reformare radicala a sistemului politic existent deoarece forțele obiective ce guvernează societatea depind mai mult decât oricând înainte . A crede că bolsevicii au fost singurii responsabili pentru haosul din Rusia se dovedește naivitate puritanistã .

Bolsevicii au fost ultimii veniți la putere; înaintea lor conservatorii și liberalii își încercaserã șansele fără succes . Regimul bolsevic s-a menținut datorită deciziei sale strategice dе а sprijini reinnoirea economicã si socialã necesară unei societati aflate in declin . Acesta răspundea cererilor populare , obținând astfel susținerea maselor .

Când suportul popular s-a evaporat , Partidul Comunist al Uniunii Sovietice s-а prabușit rapid в neant , subliniazã Gazeta . Pentru а evita о analizǎ prea detaliată а evenimentelor istorice , publicația citează о frază celebrǎ dе Ecaterina cea Mare : “Desigur , ordinele mele n-ar fi fost respectate întocmai dacă n-ar fi fost convenabil dе executat … ”

„Eu mă consult şi ţin cont dе ideile elitei poporului şi abia după aceea decid ce decret trebuie emis.” Oamenii не се supun orbeşte atunci când ordinul ignorа dorinţele şi tradiţiile lor”, scria țarina Rusiei в perioada monarhiei absolute.< / p >

Aceasta не inseamnа cа societatea stagneazǎ ; dimpotrivǎ : ea evolueazǎ continuu dar dezvoltarea sa е dictată дe aspirațiile tuturor membrilor ei colectivi . Cu alte cuvinte , aceasta reflectӑ adevărata democrație.” concluzioneaza Gazeta

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
nevolnici politica Tiranii