Descoperirile lui fritz-Albert Popp despre lumina din organism
În anul 1970, cercetătorul Fritz-Albert Popp a început să studieze benzo[a]pirenul, o hidrocarbură policiclică recunoscută pentru proprietățile sale cancerigene. Utilizând lumină ultravioletă (UV), Popp a observat că acest compus absorbea lumina și o reemitea la o frecvență diferită, comportându-se ca un receptor instabil al unor semnale biologice.
Diferențele între benzo[a]piren și benzo[e]piren
Popp a realizat teste similare cu benzo[e]piren, un compus aproape identic cu benzo[a]pirenul, dar care nu prezenta toxicitate pentru oameni datorită unei mici modificări structurale. Această diferență structurală permitea luminii să treacă prin substanța chimică fără a fi afectată.
Cercetările ulterioare au inclus treizeci și șapte de substanțe chimice variate. Popp a constatat că toate compușii cancerigeni reacționau la o lungime de undă specifică de 380 nanometri, sugerând o legătura între aceste substanțe și fenomenul refacerii cu lumină.
Provocarea comunității științifice
Reacțiile din partea cercetătorilor în domeniul cancerului au fost sceptice; aceștia considerau improbabil ca „o lumină în corp” să existe fără ca cineva să fi observat-o până atunci. Totuși, o fotochimistă de la institutul Madame Curie credea în teoria lui Popp și l-a invitat să colaboreze la Paris înainte de a deceda din cauza cancerului.
Popp le-a propus colegilor săi un experiment: dacă l-ar ajuta să construiască echipamentul necesar, el le-ar demonstra existența luminii în organism. Un student pe nume bernhard Ruth s-a alaturat inițiativei lui Popp pentru lucrarea sa de doctorat.
Experimentele inovatoare ale lui Popp
Ruth a dezvoltat un aparat similar unui detector de raze X capabil să cuantifice emisiile slabe de fotoni provenite din organisme vii. În 1976, ei au efectuat primul test folosind răsaduri de castraveți care au emis fotoni într-o intensitate surprinzătoare. Ulterior, cartofii cultivați în întuneric au aratat chiar emisii mai mari decât cele anterioare.Popp a descoperit că aceste emisiuni erau rezultatul coerenței cuantice dintre particulele subatomice ale celulelor vii. Acest fenomen sugerează că organismele pot comunica eficient prin intermediul undelor electromagnetice comune.
luminile biofotonice: cheia sănătății?
Pe parcursul cercetării sale asupra emisiilor biofotonicelor – radiații slabe generate natural – Popp a observat modele specifice legate atât de sănătatea cât și boala organismului uman. Persoanele sănătoase prezentau ritmuri regulate ale emisiilor lor luminoase pe când pacienții bolnavi își pierdeau aceste tipare naturale.
Aceste observații l-au condus pe Popp către concluzia că sănătatea este asociată cu comunicarea eficient sincronizată între celule prin intermediul acestor emisii biofotonicelor iar boala apare atunci când această comunicare este perturbată sau desincronizată.
Conexiunile interumane prin fotoni
cercetările ulterioare ale lui Popp asupra altor organisme sugerează faptul că acestea pot interacționa prin absorbția reciprocă a fotonilor emiși unul către altul. Aceasta deschide noi perspective asupra modului în care ființele vii se influențează reciproc nu doar biologic ci și energetic prin intermediul acestor radiații subtile.
În concluzie,studiile lui Fritz-Albert Popp oferă indicii promițătoare despre rolurile esențiale ale emisiunilor biofotonicelor în menținerea sănătății organismului uman precum și posibilele mecanisme energetice ce stau la baza interacțiunilor dintre diferitele forme de viață.
Articol extras din cartea „Câmpul”, de Lynne McTaggart
