Ţinutul Hunedoarei este păstrătorul unui tezaur inepuizabil de artă arhitecturală, picturală şi sculpturală bisericească, veche şi nouă. Bisericile de lemn de aici sunt grăitoare exemple ale dăinuirii noastre, dar şi ale priceperii de a dăltui în lemn lăcaşuri pentru întâlnirile în rugăciune cu Dumnezeu.
Din păcate, bogatul tezaur hunedorean este sărăcit de vitregiile naturii , dar şi din cauza nepăsării oamenilor. În această zonă se găsesc aproximativ 550 de lăcaşuri de cult ortodoxe, dintre care 107 sunt monumente istorice, aflate pe lista reactualizată de Ministerul Cultelor şi Culturii în anul 2004.
În realitate, numărul lor este mai mic, întrucât opt sunt în stare de ruină sau la nivel de vestigii arheologice, iar cinci biserici de lemn sunt dispărute din anii ‘30 – Dobroţ, Leauţ, Obârşa, Uibăreşti şi Herepeia , deşi ele au rămas în lista „actualizată. Din punct de vedere liturgic, sunt funcţionale 94 de edificii ecleziastice, dintre care 35 sunt biserici de zid.
Citeste si:
Organizaţia Europa Noastră a văzut valoarea inestimabilă a lor. Şi şi-a propus să le salveze. 60 de astfel de biserici, printre care şi cea din Vălari, a fost inclusă pe o listă a monumentelor istorice în pericol uriaş de degradare.
- Comoara din Vălari
Biserica de lemn din Vălari, Hunedoara, se află în partea de jos a satului. Farmecul locului şi calitatea artistică a construcţiei răsplătesc efortul de a o vizita. Ceea ce surprinde vizitatorii şi specialiştii este tehnica de construcţie, cu stâlpi prinşi în tălpi şi grinzi de stejar şi cu fundătură din scânduri de brad bătută pe interior.
Această mică biserică de ţară este un relict în arhitectura de lemn sacrală, unica de acest fel cunoscută pâna în prezent în ţară. O biserică asemănătoare a existat în satul vecin Topliţa până în 1932 şi alta în satul Hasdat până în 1938, amândouă fiind înlocuite de biserici de zid.
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vălari nu mai este folosită de parohie din 1936, de când s-a sfinţit biserica de zid, şi din acest motiv a căzut în paragină. Ploile trec prin acoperişul şubred, iar o ciupercă xilofagă s-a întins pe lângă tălpile longitudinale în navă. Aceste probleme cer intervenţii de conservare urgente. Unicitatea şi valoarea acestui lăcaş de cult motivează salvarea lui.
Bisericile de lemn din judeţul Hunedoara au fost inventariate de Coriolan Petranu înainte de 1940. Din păcate, materialul documentar valoros a rămas nepublicat şi în prezent este pierdut în arhive. Ioana Cristache-Panait a făcut o nouă inventariere a bisericilor de lemn din judeţ pe care a publicat-o în anul 2000.
Despre biserica de lemn din Vălari ea a scris că este cea mai bătrână şi cea mai deosebită din zona Pădurenilor, datând-o din secolul al XVI-lea, odată cu primele menţionări scrise ale aşezării, datorită caracterului arhaic al tehnicii de construcţie. Pe lista monumentelor istorice, biserica de lemn Sf. Nicolae din Vălari apare datată din secolul 17.
Tradiţia orală susţine că biserica a fost adusă cu mai bine de două secole în urma din Poiana Răchiţelii, unde a fost folosită timp de un secol. Ioana Cristache-Panait a surprins de asemenea tradiţia mutării bisericii în Vălari din Poieniţa Tomii, însă, în lipsa unor însemnări de mutare şi datorită existenţei anterioare a unei biserici asemănătoare în satul vecin Topliţa, cercetătoarea a înclinat să susţină ridicarea bisericii de lemn de la bun început de către vălareni.
