Tulcea este unul din judeţele din România cu cel mai bogat patrimoniu arheologic, dar puţine situri sunt amenajate pentru a putea fi cunoscute de turişti.
Partea plăcută a absenţei amenajărilor constă în lipsa taxei de vizitare, excepţie făcând cetatea medievală Enisala, cel mai vizitat sit arheologic din judeţul Tulcea. În apropierea ei, pe raza comunei Jurilovca, se află cetatea Orgame/Argamum, primul oraş de pe teritoriul actual al României. Aşezarea de importanţă arheologică a fost menţionată într-un izvor scris în secolul VI a.Chr. de Hekataios din Milet, iar istoria sa desfăşurată între sfârşitul secolului VII î.Hr. şi începutul secolului VIII d.Hr. este în continuare cercetată de arheologi.
Importanţa siturilor arheologice tulcene este relevată şi de faptul că cinci din cele 10 situri arheologice din România care fac obiectul proiectului ‘Danube Limes Brand’ sunt din zona nord-dobrogeană. Proiectul ‘Extinderea Limesului Danubian — cursul inferior al Dunării, patrimoniu mondial UNESCO’ (‘Danube Limes Brand’) îşi propune extinderea siturilor de la frontierele imperiului roman incluse deja în Lista Patrimoniului Mondial cu nominalizări în ţările de pe cursul inferior al Dunării şi se doreşte a fi un instrument pentru protejarea, conservarea şi promovarea unitară pe termen lung a siturilor de pe Limes.
Cetatea Aegyssus, identificată şi cercetată parţial pe Colnicul Hora, este una din cetăţile care fac obiectul proiectului. Prima menţiune a sitului, potrivit Institutului de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM), aparţine lui Ovidius şi datează din anul 12 după Hristos, atunci când fortificaţia aflată deja sub control roman a fost asediată de geţi. Amforele descoperite aici datează construirea cetăţii la finele secolului IV î.Hr.—începutul secolului III î.Hr.
Importanţa oraşului în epoca romană a fost subliniată de Ovidius care o considera ‘cetate veche apărată de ziduri puternice, situată pe malul Dunării, într-un loc înalt, la care cu greu se putea ajunge’. Între anii 1879 şi 1899, în cetate a fost construit un monument dedicat eroilor Războiului de Independenţă, iar în anul 1975 a fost deschis publicului Muzeul de Istorie şi Arheologie care le oferă vizitatorilor posibilitatea de a cunoaşte în amănunt patrimoniul judeţului.
Cetatea romano-bizantină Noviodunum, un alt obiectiv care face obiectul proiectului ‘Danube Limes Brand’, este situată în apropierea oraşului Isaccea. Aici, în anul 2012, arheologii ICEM au descoperit o basilică creştină, iar în campania din anul precedent — cel mai bine păstrat şi cel mai mare cuptor de ars ceramică din România. Ridicată pe o veche aşezare getică, cetatea romană şi bizantină Noviodunum avea rol militar, strategic şi economic, dezvoltarea acestei aşezări ducând la acordarea statutului de ‘municipium’ la finele secolului al II-lea.
Noviodunum a fost sediul unor detaşamente din legiunile cantonate în Dobrogea şi principala staţie a flotei romane Classis Flavia Moesica ce controla cursul inferior al Dunării şi malurile de nord şi de vest ale Mării Negre. Cetatea s-a dezvoltat în etape, până la cucerirea otomană din 1420, aceste etape fiind întrerupte de atacurile pecenegilor, uzilor şi cumanilor, în secolul al XI-lea, dar şi de cele ale tătarilor din secolul al XIII-lea.
Un alt sit care poate intra în patrimoniul UNESCO, cetatea Dinogeţia, se află în perimetrul comunei Jijila, în apropierea drumului care leagă oraşele Tulcea şi Galaţi, lângă o mănăstire cu hramul ‘Izvorul Tămăduirii’ care, potrivit purtătorului de cuvânt al Episcopiei Tulcei, Neculai Felix, a început să fie construită în anul 2004. ‘Cunoaştem că în perimetrul cetăţii, în primele secole, au fost martirizaţi numeroşi creştini amintiţi în lucrarea ‘Episcop în România, într-o epocă a conflictelor naţionale şi religioase’, semnată de arhiepiscopul romano-catolic Raymund Netzhammer. Există de asemenea indicii că, pe lângă cei enumeraţi, aici ar fi fost mai mulţi martiri, ca şi în cazul Noviodunum şi cel al sitului Halmyris’, a menţionat reprezentantul Episcopiei Tulcei, preotul Neculai Felix.
Dinogeţia a fost o aşezare geto-dacică, apoi o fortăreaţă romană menţionată de Ptolomeu, în perimetrul cetăţii fiind descoperite mai multe fragmente ceramice care atestă existenţa unei fortăreţe romane inclusiv înainte de Diocleţian (284 — 305 d.Hr.). În momentul de faţă, cetatea este administrată de Academia Română.
