Cota ce revine statului din activitatea de explorare si exploatare a zacamintelor de hidrocarburi din perimetrele XV Midia si XIII Pelican din Marea Neagra este mult mai mica de 45%, cât este prevazut in contractul initial din 1992, daca se calculeaza scutirile fiscale de care beneficia titularul acordului petrolier, anunta miercuri (1 aprilie 2009) compania Sterling Resources.
Totodata, potrivit Legii Petrolului si a Codului fiscal, pentru un proiect tipic de dezvoltare offshore, la preturile actuale ale titeiului si gazelor, statul roman ar urma sa primeasca intre 50% si 65% din profituri.
„Daca am aduna toate scutirile fiscale de care titularul beneficia in baza contractului initial, scutiri care urmau sa fie acoperite de catre stat, rezulta ca adevarata cota a statului, conform contractului initial, era mult mai mica de 45% asa cum se prevede in contract”, a declarat reprezentantul firmei Sterling in România, Stephen Birrell.
Conform contractului initial din 1992, procentul din productia de titei ce ar reveni statului român este de 45%. Potrivit reprezentantilor Sterling, cota din productia de titei brut care ar fi revenit statului s-a stabilit la acest nivel deoarece titularul beneficia de mai multe facilitati.
Impozitul pe profitul rezultat din comercializarea titeiului brut nu era platit de titularul contractului ci de catre stat sau o organizatie de stat (initial Rompetrol si ulterior ANRM. Titularul este scutit de la plata accizei, taxelor vamale de import si a tuturor celorlalte taxe si impozite.
De asemenea, in contract titularul este scutit de la plata impozitului pe profit pentru o perioada de trei ani de la inceperea productiei. În contractul initial prevederile referitoare la descoperirile de gaze erau diferite de acelea privind titeiul brut. Aceste conditii au fost stabilite prin act aditional semnat in anul 1997.
Actul aditional prevede ca procentul ce revine statului român urmeaza a fi stabilit in functie de un factor „R”. Acest factor R se refera la factorul de Redeventa, or mecanismul de calcul al acestuia indica faptul ca statul român ar fi fost indreptatit la o cota din gazele naturale produse variind intre 10% si maximum 40%, dar in conditiile in care statul român ar fi suportat in mod proportional partea sa din Cheltuielile de Productie.
Stephen Birrell a precizat ca „informatiile publice disponibile in baza actualei Legi a Petrolului si a Codului fiscal conduc la concluzia ca, pentru un proiect tipic de dezvoltare offshore, la preturile actuale ale titeiului si gazelor, statul român ar urma sa primeasca intre 50% si 65% din profituri.
Acest calcul se bazeaza pe principiul valorii nete actualizate a proiectului, la o rata de discount variind intre 10% si 15%.
Aceasta inseamna ca, in realitate, titularului acordului petrolier i-ar reveni intre 35-40% din profit, restul fiind preluat de catre statul român”.
La inceputul lunii februarie, guvernul a cerut ANRM desecretizarea contractului cu Sterling, care la rândul sau si-a dat acordul asupra acestei actiuni. Potrivit contractului initial, titularul acordului petrolier a beneficiat de drepturile de exploatare si productie din anul 1992.
Conform Acordului petrolier initial, daca la orice moment pe parcursul derularii contractului exista un conflict intre acest acord si noua legislatie din România, titularul are dreptul sa ceara adaptarea la noua legislatie printr-un amendament.
Întrucât exista un conflict clar cu Legea petrolului, care nu mai permite existenta unor contracte de impartire in natura a productiei ci este o lege bazata pe taxe si redeventa, Sterling a solicitat adaptarea la noua legislatie, astfel incepând discutiile cu ANRM pentru elaborarea Actului aditional nr. 11 din 2008.
„Suntem hotarâti sa facem investitiile necesare pentru derularea proiectelor din România, atât on-shore cât si off-shore”, a precizat reprezentantul companiei Sterling. În 1992, Compania Rompetrol, care reprezenta la acea data statul român, si consortiul format din firmele Enterprise din Marea Britanie si Canadian Oxy au incheiat un acord de explorare si impartire a productiei.
Acordul a fost preluat ulterior de firma Paladin, de la care a ajuns, in 1997, la Sterling Resources. În 1993, Rompetrol a fost privatizata, iar locul companiei in acordul cu Sterling a fost luat de ANRM.
Potrivit contractului din 1992, publicat de ANRM, cantitatea de titei extrasa prin procesul de exploatare era repartizata intr-o cota de 45% pentru Rompetrol si 55% pentru consortiu. Programul minim de explorare costa 25,13 milioane dolari. Din totalul sumei, 18 milioane dolari vizau cheltuielile pentru explorarea Blocului XV Midia si restul pentru Blocul XIII Pelican.
