Cristian Pârvan – De ce desfăşoară ministerele activităţi economice?

Efectele crizei asupra economiei si societatii românesti, precum si modalitatile de relansare a economiei preocupa din ce in ce mai multi reprezentanti ai cercurilor politice si de afaceri, precum si ai societatii civile românesti.

I-am adresat lui Cristian Pârvan, secretar general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri din România, rugamintea sa ne spuna care sunt opiniile domniei sale pe aceste teme. În cele ce urmeaza redam integral declaratia facuta:

Se discuta din ce in ce mai mult despre reforme structurale, dar conceptul, expus prin seminar, ii pare ca ramâne unul destul de abstract…

Cristian Pârvan: Reformele structurale, asa cum le vede mediul de afaceri, se refera la metodele de a asigura performanta administratiei publice, directie in care s-au facut putine, desi s-au declarat multe. Noi am spus-o si continuam sa repetam ca daca Italia poate fi condusa cu 11 ministere, nu intelegem de ce României ii trebuie 18.

O alta intrebare retorica careia ii dau glas este de ce ministerele au activitati economice, când ele ar trebui sa se ocupe numai de ceea ce au in obiectul de activitate.

Cel mai flagrant exemplu il constituie Ministerul Sanatatii, care se ocupa cu asigurarea medicamentelor pentru programe nationale, când aceasta activitate ar putea fi facuta in conditii mai bune de Casa Nationala de Sanatate, care are sisteme, proceduri, personal specializat pentru aceasta activitate.

La fel, Ministerul Muncii continua sa se ocupe cu recrutarea si pregatirea de forta de munca pentru a fi trimisa peste hotare, activitate specifica firmelor private.

Asemenea practici, provenite din interese economice destul de neclare, fac in continuare ca structura administrativa sa fie parazitata de astfel de entitati.

Asa cum am cerut in ultimul timp, noi sustinem, in cadrul conceptului general de descentralizare, ca responsabilitatea diverselor masuri economice sa fie trecuta in seama administratiei publice locale.

Cetatenii aleg presedintele consiliului judetean, sau guvernul numeste un prefect pentru ca acesti oameni sa raspunda de ceea ce se face din banii pe care ii aloca statul.

La ora actuala, noi avem acolo niste oameni care se ocupa de problemele lor si care, atunci când sunt intrebati, spun ca nu au bani pentru ca nu le-a dat guvernul.
Astfel de probleme ar trebui abordate si rezolvate in cadrul reformelor structurale.

Altfel, ramânem sa batem pasul pe loc, pentru ca s-a vazut ca s-a incercat sa se adopte o lege a salarizarii unitare a persoanelor din sistemul bugetar dar, deocamdata, demersul este un esec pentru ca, desi exista o mare forta politica care conduce România la ora actuala, nu exista curajul necesar ca aceasta sa si ia masurile la care s-a angajat.

Se pare ca a aparut un cerc vicios, care afecteaza capacitatea de a lansa suficienti bani pe piata. Pe de o parte, exista o lipsa de incredere in cadrul mediului de afaceri pe de alta, se face simtita o incapacitate de a atrage fonduri europene.

C.P. :Avem nenumarate exemple care demonstreaza ca nu suntem in stare sa atragem fonduri europene. S-a facut un pas inainte la numarul de proiecte contractate, dar acesta nu este suficient.

Trebuie sa se faca rapid si foarte atent o investigatie asupra numarului de pro iecte care au demarat efectiv si a cauzelor care, eventual, impiedica demararea acestor proiecte. Mediul de afaceri a identificat o serie de probleme in acest sector.

În ceea ce priveste neincrederea care afecteaza mediul de afaceri, aceasta provine din faptul ca, deocamdata, nu are loc o reluare a dezvoltarii economice si nu exista nici un semnal pozitiv, iar toate firmele se resimt.

Daca privim lucrurile din partea publica, este incredibil cât de greu demareaza proiectele finantate din fonduri publice românesti sau europene, iar aici ajungem din nou la responsabilizarea administratiei locale.

Cel mai flagrant exemplu este ca, in timp ce Radu Berceanu se plânge ca nu are bani de la buget, nu avem inca nici un proiect elaborat si aprobat de Comisia Europeana pe axa rutiera 4 sau 9, despre care se vorbeste de 10 ani.

Si asta, in conditiile in care Autoritatea de Management a Ministerului Transporturilor a mâncat timp de trei ani bani foarte buni si la ea se refera si observatiile Comisiei Europene care, pentru a autoriza Agentia de Plati de la transporturi, singura ramasa neautorizata, solicita tocmai separarea acesteia de Minister.

Aceste exemple arata clar ca nu stim sa cheltuim banii, care nu sunt putini. Este vorba de 33 de miliarde de euro, din care nu am taiat inca nici o factura pentru a ne recupera banii.

De asemenea, nu facem destule eforturi pentru a determina reducerea la minim a prefinantarii cerute de Comis ia Europeana.

Se tot vorbeste despre posibilitatea introducerii unui impozit progresiv. Credeti ca ar fi o initiativa binevenita si din punctul de vedere al comunitatii de afaceri?

C.P.: Noi am spus marti, la intâlnirea grupului PSD+PC, unde s-a mentionat aceasta metoda, ca se poate face orice cu sistemele de fiscalitate, dar ca mediul de afaceri nu este de acord cu adoptarea unor masuri punctiforme, ale caror rezultate nu au fost inca evaluate.

Concret, acest impozit progresiv este prezentat ca o minune aparuta peste noapte, desi România a mai avut impozit progresiv.

Si atunci insa, noi am avut un impozit progresiv “original”, adica un impozit progresiv abordat populist, pe modelul “luam de la bogati ca sa dam la saraci”, fara a se vedea ca, de fapt, impozitul progresiv aplicat in toate tarile dezvoltate este singurul instrument ramas in mâna guvernelor pentru a determina dezvoltarea economica a tarii prin stimularea unor sectoare si descurajarea altora.

Cel mai clar exemplu este o masura adoptata de Franta, care vizeaza problema capitalizarii intreprinderilor.

Desi nici acolo nu s-au obtinut prea multe rezultate, este interesant sa retinem ca decizia a fost ca sumele pâna la 50.000 de euro sa fie deductibile fiscal din impozitul pe avere, daca banii se duc in capita lizarea firmelor.

Daca insa vrem numai sa mai obtinem câteva sute de voturi in plus, vom merge pe ideea de a lua bani de la anumiti bogati pentru a da la saraci, dar aceasta masura nu poate fi una de succes.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata