Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus: O Pagină de Istorie Ortodoxă
Originile Mănăstirii
Mănăstirea Brâncoveanu, situată pe teritoriul comunelor Sâmbăta de Sus și Drăguș din județul Brașov, este considerată un simbol al credinței ortodoxe și al culturii românești. Construită în secolul XVII, istoria sa începe cu Preda Brâncoveanu, bunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care a dobândit moșia din Sâmbăta de Sus în 1654. Se crede că acesta a ridicat o bisericuță din lemn pentru călugării sihaștri care trăiau în zonă.
Reconstrucția și Întemeierea Oficială
În jurul anului 1696, Constantin Brâncoveanu a refacut vechea biserică din piatră și cărămidă. Deși inscripția originală nu s-a păstrat, o mențiune pe un Triod tipărât în 1701 atestază legătura sa cu mănastirea: „Acest Triod ni s-a dat de pomană de măria sa vodã Io Constantin B. Brâncoveanu voevod mănãstirii din satul măriei sale de la Sâmbãta de Sus”.
Transformarea Mănastirii
Sub conducerea lui Constantin Vodǎ (sfințit ca martir pe 16 august), mănastirea a fost extinsǎ şi reorganizatǎ pentru a deveni un centru monahal activ. Acesta a instituit o școalǎ pentru grămătici şi un atelier de pictură muralǎ, precum şi o micǎ tipografie – toate inspirate după modelul brâncovenesc.
Domnia lui Constantin Brâncoveanu s-a sfârșit tragic în anul 1714 la Istanbul, unde el și cei patru fii ai săi au fost martirizați.
Soarta Mănastirii sub Stapanire Strainā
Dupǎ intrarea Transilvaniei sub control austro-ungar (în mai 1688), autoritățile catolice au încercat să convertească populația ortodoxӑ prin uniatie. Între anii 1698-1701 s-au desfӑşurat eforturi intense pentru catolicizarea Bisericii Ortodoxe Transilvӑnene.
În vara anului 1761, generalul Bukow a ordonat desființarea mânăstirilor ortodoxe; totuși, Mãnӑstirea Sâmbãta de Sus a scӑpat temporar datorită intervenției familiei Brâncoveanu.
Din păcate însă, după ce moșia Sâmbata ieși temporar din stapanire familiei între anii 1772-1802 , mânăstirea avea să fie distrusã complet în anul 1785 prin ordin imperial dat generalului Preiss. Deși cladirile au suferit daune semnificative iar biserica nu putea fi demolată complet datorită zidurilor sale solide.
Ruina și Restaurarea Ulterioară
La mijlocul secolului XIX-lea, mitropolitul Andrei Șaguna vizita ruinele fosta mânăstire constatând starea deplorabilӑ în care aceasta se afla timp îndelungat. Această pagină tristӑ din istoria Mãnӑstirii Brancovenești reflectȃ nu doar soarta ctitorilor ei ci si tumultoasa evoluție religioasă si culturalǐ ale regiuniii transilvane.
Restaurarea Mănăstirii Brâncoveanu: O istorie de renaștere spirituală
Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, un important lăcaș de cult din România, a traversat o istorie tumultoasă, marcată de distrugeri și refaceri. Înainte de 1889, fostul vicar mitropolitan Ilarion Pușcariu a descris biserica ca fiind splendid zugrăvită atât în interior, cât și în exterior. Detaliile artistice erau remarcabile, cu arhangheli reprezentați în mărime naturală și aureole aurite care străluceau pe pereți.
De la ruine la restaurare
După dărâmarea mănăstirii în 1785, palatul brâncovenesc din apropiere a fost locuit temporar de urmașii familiei Brâncoveanu până la reforma agrară din 1922. Atunci, Ministerul Domeniilor a predat domeniul Mitropoliei din Sibiu împreună cu ruinele mănastirii.
Mitropolitul Nicolae Bălan este recunoscut ca al doilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu. În vara anului 1926 au început lucrările de restaurare care au dus la descoperirea zidurilor vechii biserici și reconstrucția acoperișului. Sfințirea noilor clătiri s-a realizat pe 15 august 1946.
Contribuția mitropolitului Antonie Plămădeală
Un alt moment semnificativ în istoria mănastirii este legat de mitropolitul Antonie Plămadealǎ (1982-2005), considerat al treilea ctitor. Sub conducerea sa, între anii 1985-1990 s-au efectuat lucrări ample pentru refacerea incintei mănastirești și restaurarea picturii originale. Noua construcție respecta stilul brâncovenesc tradițional și include diverse spații funcționale precum trapeza, bucătăria și o bibliotecǎ vastǎ.
Resfințirea după două secole
Pe data de 15 august 1993, Mănãstirea Brâncoveanu a fost resfințită după o perioadã îndelungată în care fusese neglijată. La ceremonie au participat personalități importante ale Bisericii Ortodoxe Române inclusiv patriarhul Teoctist.
În anul 2003 s-a inaugurat Centrul Ecumenic — Academia de la Sâmbata de Sus sub inițiativa mitropolitului Antonie Plămadealǎ; acest centru are rolul să găzduiască seminarii teologice naționale şi internaţionale.
Mitropolitul Antonie Plămadealǎ a lãsat prin testament moştenire personalã biblioteca sa impresionantã formatã din aproximativ 50.000 volume; un gest ce reflecta angajamentul său față de educația teologicӑ şi culturalӑ românească.
