Vânatul, una dintre bogăţiile judeţului Covasna

”Cătare plină!” este urarea pe care doreşte să o audă orice vânător pasionat. Iar vânătorul care vine în judeţul Covasna are toate şansele să dobândească un trofeu valoros, pentru că în pădurile din zonă trăiesc mii de exemplare de cerbi, căprioare, mistreţi, lupi, urşi, râşi şi multe alte specii de animale şi păsări sălbatice, care în alte ţări au dispărut ori pot fi numărate pe degete.

În Covasna şi în alte două judeţe limitrofe, Harghita şi Vrancea, trăieşte cea mai mare populaţie de urşi bruni din Europa, aproximativ 2.300 de exemplare.

Goana după trofee a adus de-a lungul timpului numeroşi străini în ţara noastră, care au plătit mii de euro pentru a-şi vedea visul împlinit.

Un vânător din Ungaria, spre exemplu, a vânat, în urmă cu câţiva ani, la Comandău, un cerb uriaş, cotat cu 263 de puncte, al doilea ca mărime capturat vreodată în România şi al cincilea la nivel mondial.

”Un cerb de excepţie, care a trăit la 1.200 de metri altitudine. Nimeni nu l-a văzut până atunci şi nu ştia de existenţa lui, deşi avea 14-15 ani, deci era foarte, foarte bătrân”, spune Sarkany Arpad, un om de afaceri din Sfântu Gheorghe, profilat pe turism cinegetic.

Potrivit acestuia, trofeul a rămas, conform legii, în patrimoniul naţional, iar vânătorul s-a ales cu un mulaj din ghips reprezentând copia cerbului împuşcat.

Sarkany Arpad consideră că în munţi vânătorul şi vânatul au şanse egale.

”Dacă este făcută cu pasiune şi după nişte criterii ecologice foarte bine stabilite şi foarte bine împietruite de-a lungul anilor, vânătoarea e o competiţie. Și ca în orice competiţie cineva câştigă până la urmă. Trebuie făcut ca această competiţie să fie cât mai fair şi egal. Un vânător adevărat iese şi de 20, 30, 40, de 50 de ori la vânătoare până când reuşeşte să obţină un trofeu”, explică acesta.

Tot de la Sarkany Arpad am aflat că n-ai să vezi niciodată un vânător adevărat cu piciorul pe prada doborâtă.

”Etica vânătorească spune că trebuie respectat cel care a pierdut această competiţie, această luptă. Și de obicei vânătorul face un tablou cu animalul împuşcat, îi aduce un omagiu. Un vânător adevărat niciodată nu o să calce animalul doborât şi la fotografie stă cu pălăria scoasă”, subliniază Sarkany Arpad.

În afara legilor scrise, mai există şi o seamă de legi nescrise de care vânătorii ar trebui să ţină seama. Una dintre reguli e să nu tragă în iepurele care stă în culcuş, în raţa de pe luciul apei şi în fazanul care nu e în zbor. O altă regulă e să nu exagereze cu poveştile vânătoreşti, regulă ce pare a fi cel mai greu de respectat.

Conform tradiţiei, vânătorii din judeţul Covasna se întâlnesc o dată pe an la un festival cinegetic la Malnaş Băi pentru a se lăuda cu armele, cu câinii de vânătoare, cu trofeele dobândite, dar mai ales pentru a depăna poveşti.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata