Aproape 3 milioane de oameni au dificultăți în accesarea apei potabile, conform Institutului Național pentru Resurse Hidraulice, iar sistemul național de alimentare funcționează cu doar 37% din combustibilul necesar pentru operare.

Familiile își schimbă deja comportamentul de consum și logistica zilnică: cele cu venituri mai ridicate cumpără apă de la cisterne private, iar restul populației depinde de livrări sporadice sau își transportă singură apa, într-un transfer de cost dinspre utilitatea publică spre gospodării.

Impactul economic merge dincolo de consumul casnic. Când o infrastructură critică de apă rulează cu puțin peste o treime din necesarul de combustibil, serviciul public încetează să mai funcționeze ca rețea și devine o distribuție de criză. În capitală, până la 70% din apa destinată consumatorilor se pierde prin conducte fisurate înainte de a ajunge la utilizatori, ceea ce înseamnă că cea mai mare parte a resursei pompate nu este monetizată și nu produce utilitate economică.

Piața informală a apei afectează gospodăriile

Rezultatul este apariția unei economii informale a apei. Unii localnici transportă și vând apă altor rezidenți, semn că penuria a creat o piață paralelă. Aceasta mută valoarea de la operatorul formal spre intermediari cu costuri logistice mici și fără infrastructură proprie, dar și fără predictibilitate sau standarde de calitate.

Criza energetică ce alimentează acest blocaj a fost agravată în acest an de suspendarea exporturilor de petrol din Venezuela, principalul furnizor de combustibil al țării, pe fondul sancțiunilor impuse de Statele Unite. Potrivit Mediafax, contextul geopolitic afectează direct funcționarea utilităților și transformă continuitatea serviciilor publice într-o variabilă dependentă de aprovizionarea energetică externă.

Pentru mediul privat, semnalul este clar: într-o economie în care apa și electricitatea nu mai sunt servicii continue, costul operațional nu este dat doar de tarif, ci de accesul fizic la resursă. Degradarea simultană a rețelelor de apă și energie ridică riscul de întreruperi în activitate și costuri logistice suplimentare, fragmentând piața între operatorii care își pot securiza aprovizionarea și cei care rămân dependenți de rețeaua publică.

Mirella Martínez, pensionară, descrie presiunea transferată la nivel de gospodărie:

„Apa aceasta este folosită pentru orice. Numărăm fiecare litru. Fac acest drum de trei ori pe zi, deși sunt pensionară. La vârsta mea nu ar trebui să car aceste bidoane, dar nu am de ales.”

Această mărturie fixează dimensiunea economică a crizei la nivel micro: consumul este raționalizat, iar timpul și efortul fizic devin costuri neplătite care înlocuiesc un serviciu public nefuncțional.

Aceeași persoană arată și volatilitatea care face imposibilă planificarea minimă. Mirella Martínez adaugă:

„Nu știm niciodată când va reveni curentul. Apa și electricitatea ar trebui să fie drepturi fundamentale, dar aici au devenit un lux.”

Pentru investitori, tabloul este unul de risc extrem de ridicat. Prăbușirea infrastructurii critice produce instabilitate socială și extinde piețele negre, ceea ce reduce vizibilitatea asupra fluxurilor financiare și a recuperării capitalului. Pe termen lung, aceeași prăbușire poate crea oportunități pentru contracte de reconstrucție a infrastructurii, condiționate de finanțare internațională și de un cadru operațional stabil.

Semnalul pentru capitalul privat este infrastructura, nu cererea

În evaluarea oricărei expuneri economice, primul indicator nu este volumul potențial al cererii, ci capacitatea rețelei de a livra resursa. Un sistem care operează cu 37% din combustibilul necesar și pierde până la 70% din apa destinată capitalei transferă riscul în lanț către distribuitori, angajatori și consumatori.

A doua linie de analiză este segmentarea după venituri. Datele arată deja o piață cu două viteze: gospodăriile cu resurse financiare cumpără apă de la cisterne private, în timp ce restul populației depinde de livrări rare sau de transport propriu. În astfel de condiții, cererea există, dar este fragmentată și acoperită inegal, ceea ce favorizează actorii logistici oportuniști și penalizează investițiile care depind de rețele stabile.

Pe termen imediat, nu este anunțat niciun plan concret de reabilitare a infrastructurii de apă și energie. Până la apariția unui astfel de cadru, piața rămâne dominată de distribuția de criză, de pierderile mari din rețea și de un transfer continuu al costului apei dinspre stat spre gospodării și operatori informali.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
apă potabilă criză energetică Mirella Martínez piață informală utilitati