Piața globală a afinelor de pădure a fost evaluată la 369,3 milioane de dolari în 2024, iar estimările arată o creștere explozivă. Potrivit companiei de cercetare Fact.MR, valoarea acesteia va ajunge la 720,7 milioane de dolari până în 2034, cu o rată anuală de creștere compusă de 6,9%. Această explozie este alimentată de calitățile excepționale ale fructelor, iar România, cu pădurile sale bogate, joacă un rol important.
O piață stimulată de beneficiile pentru sănătate
Interesul tot mai mare pentru un stil de viață sănătos este motorul principal al acestei piețe. Consumatorii caută din ce în ce mai mult produse naturale, iar afinele de pădure, cunoscute științific drept Vaccinium myrtillus, răspund perfect acestei cerințe. „Creșterea gradului de conștientizare privind sănătatea, incidența tot mai mare a bolilor cronice – inclusiv diabetul și afecțiunile cardiovasculare – precum și cererea în creștere pentru ingrediente alimentare naturale și funcționale stimulează dezvoltarea pieței. Proprietățile antiinflamatoare și antioxidante ale extractului l-au făcut foarte popular, fiind utilizat în prezent în băuturi, alimente funcționale și suplimente alimentare”, arată analiza industriei publicată de Fact.MR.
Dincolo de cifre, beneficiile concrete sunt cele care conving. Nu de puține ori, aceste fructe mici și albastre sunt considerate super-alimente. „Antioxidanții naturali din acest extract au fost asociați cu numeroase efecte benefice, precum îmbunătățirea vederii, reducerea inflamației și creșterea performanței cognitive. Se estimează că cererea pentru extractul de Vaccinium myrtillus va continua să crească pe măsură ce tot mai mulți consumatori devin conștienți de aceste avantaje”, notează aceeași analiză de piață.
Tradiția culesului din Carpați
În România, culesul afinelor a fost, vreme îndelungată, o îndeletnicire obișnuită pentru localnicii din zonele montane. Pădurile și pajiștile Carpaților ofereau anual mii de tone de fructe. În anii ’50, mii de români participau la această activitate, transformând-o într-un adevărat fenomen social și economic. Presa vremii descria plastic atmosfera acelor zile. „Trenulețul care urcă în fiecare dimineață spre exploatările forestiere din Valea Mureșului se umple de femei, fete și băieți, toți ducând coșuri cu ei. Mâinile lor par vopsite cu o boia vânătă, iar hainele le sunt pline de pete de aceeași culoare. Sunt culegătorii de afine și de mure din partea locului. În diferitele puncte unde oprește trenulețul, ei coboară și se răspândesc prin desișurile pădurii, spre tufele nesfârșite de mure sau de afine, fructe care cresc aici în cantități mari, fiind o apreciabilă avuție naturală, o bogată resursă locală, o materie primă ușor de obținut pentru siropuri, dulcețuri, marmeladă și alte produse alimentare”, informa ziarul Munca, în 1953.
Logistica era impresionantă pentru acele vremuri. Fructele trebuiau procesate rapid pentru a nu se strica. „Pulpa fragedă de fructe fermentează repede. Ea trebuie, deci, prelucrată imediat, stoarsă de zeama ei dulce și expediată fără întârziere. Zdrobitoarea de fructe, unde se execută prima operație, precum și cele două prese unde se stoarce sucul, prelucrează fără încetare cantitățile de fructe ce sosesc de la subcentre, umplând zeci și zeci de butoaie cu sucul vișiniu și dens care se va transforma în produse alimentare. În acest sezon, centrul Răstolița (Mureș) a prelucrat până acum nouă vagoane de zmeură, patru de afine și două de mure, valorificând astfel bogatele resurse locale din regiune”, mai scria publicația.
Suceava, capitala fructelor de pădure
Județul Suceava, cu cele mai întinse suprafețe de pădure din țară (438.000 de hectare), era în anii ’60 lider național la recolta de fructe de pădure. O fabrică de conserve funcționa la Burdujeni, iar sate precum Brodina aveau propriile secții de producție. „În aceste zile de sfârșit de iulie, în fiecare dimineață, încă înainte ca razele soarelui să îmbrace în polei de aur frunțile brazilor, mulțime de femei și tineri pleacă cu trenul forestier spre locurile de recoltare a fructelor de pădure. Acum e sezonul afinelor. Ele au o deosebită căutare nu numai în țară, dar și peste hotare”, informa publicația Zori Noi, în 1962. Munca era migăloasă, dar ingeniozitatea localnicilor a simplificat procesul. „Pentru ușurarea muncii la cules, oamenii au confecționat un fel de pieptene prevăzut cu un căuș, cu ajutorul căruia recoltarea afinelor se face mai cu spor”.
La Brodina, de exemplu, planul pentru un singur sezon era ambițios: 50 de tone de compot de afine, 20 de tone de dulceață și 10 tone de gem. Centrul de achiziții din Sadova era un alt pilon al exporturilor. „În vara acestui an, centrul a expediat în Elveția, Franța, Republica Federală a Germaniei și în alte țări 26 tone de hribi, 40,5 tone de afine negre, 50 tone de afine roșii și aproape 200 tone de zmeură”, nota Zori Noi, în 1968.
Afacere profitabilă și în comunism
Culesul fructelor de pădure nu era doar o tradiție, ci și o sursă serioasă de venit. În anii ’70, în România funcționau peste 2.500 de centre de colectare. Prețurile erau atractive: 10 lei pentru un kilogram de afine sau 8 lei pentru zmeură. Inginerul Gheorghe Belea, de la Inspectoratul Silvic din Oradea, explica în 1975 pentru revista Flacăra: „Un culegător obișnuit, fără să depună prea mari eforturi, câștigă până la 70-80 de lei pe zi, iar un culegător cu dexteritate, care muncește chiar serios, poate câștiga până la 140 de lei, mai ales la afine sau la zmeură”.
În anii ’80, cererea din Occident a continuat să crească, iar autoritățile încurajau activitatea. Ion Micu, din conducerea Inspectoratului silvic Harghita, lansa în 1982 o invitație directă: „Orice elev poate fi un excelent culegător de afine, zmeură sau gălbiori. Câștigul într-o zi? Cel puțin 100 de lei pe zi, ceea ce e o sumă destul de frumoasă”. Acesta sublinia importanța strategică a exporturilor către țări precum Olanda, Franța, Belgia și Germania Federală.
Ce se întâmplă astăzi cu afinele României?
După 1990, multe fabrici și centre de colectare s-au închis, iar tradiția culesului s-a diminuat odată cu depopularea satelor montane. totusi, fructele sălbatice din pădurile României rămân extrem de căutate. Regia Națională a Pădurilor – Romsilva oferă anual spre vânzare peste 3.000 de tone de fructe de pădure din flora spontană. „După achiziție, produsele sunt transportate la centrele de prelucrare, unde sunt sortate și conservate pentru a-și păstra nealterate calitățile. Cele mai apreciate și solicitate fructe de pădure din flora spontană a României sunt afinele, zmeura și murele, ele oferind consumatorilor aroma specifică a fructelor de pădure din Carpații României”, informează Romsilva.
România este una dintre puținele țări din lume unde se mai găsesc afine sălbatice, o resursă valoroasă pe o piață în plină expansiune. Totuși, recolta depinde puternic de condițiile naturale, după cum arată silvicultorii: „Afinele se pot recolta cu precădere din pășunile montane superioare. Specia, fiind sensibilă la umbrire, nu fructifică abundent decât în arborete rărite. Factorii care produc fluctuații mari în ceea ce privește fructificația afinului sunt de natură climatică, cei mai importanți fiind înghețul și grindina”.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
BravonetNadia Comăneci spune că îi va fi greu să plece de la filmările „Românii au talent”
LylaVoucherele de 800 de lei pentru vacanță în 2026. Ce verifici înainte să rezervi o tabără pentru adulți
Revista IoanaSuplimentele cu magneziu promit efecte la nivelul creierului, dar dovezile pe oameni sunt limitate
News24Franța anunță 1.800 de arestări după protestele din 17 octombrie
Dolce SportRadu Drăgușin l-ar putea avea pe Pongracic alături contra lui Como, după problema medicală a lui Ranieri
GetPonyDepășirea vitezei poate aduce 90 de zile fără permis. Ce limite se aplică și cum se conduce pe carosabil umed
