Evoluțiile recente din piața îngrășămintelor aduc vești proaste pentru agricultori. Prețul ureei, un input esențial, a sărit la aproximativ 720 de dolari pe tonă, o majorare de peste 100% față de intervalul de 300-350 de dolari înregistrat în perioada 2023-2024. Această creștere accelerată a costurilor de producție nu se reflectă deloc în prețurile cerealelor, generând un dezechilibru economic periculos, arată o analiză a lui Iurie Rija, expert în comerțul cu cereale și director executiv al Asociației Agrocereale.

Costul fertilizării s-a dublat

Să fim clari. Vorbim despre o dublare a cheltuielilor. Pentru o cultură de porumb sau de grâu, unde consumul mediu de uree variază între 150 și 250 de kilograme la hectar, costul fertilizării cu azot ajunge acum între 108 și 180 de dolari pe hectar. Până nu demult, același cost se încadra într-un interval mult mai rezonabil, de aproximativ 45-80 de dolari pe hectar.

Iar această majorare se transferă direct în costul de producție pentru fiecare tonă de recoltă obținută.

Presiune de 60 de dolari pe tona de recoltă

Dacă raportăm noile prețuri la randamente medii de 5-7 tone la hectar pentru grâu și 6-10 tone la hectar pentru porumb, matematica este simplă și dureroasă. Doar componenta de uree adaugă un cost suplimentar de circa 15-30 de dolari pentru fiecare tonă de produs finit, comparativ cu ciclul agricol anterior.

Numai că lucrurile nu se opresc aici. Dacă punem la socoteală și alte inputuri ale căror prețuri sunt corelate cu energia, precum motorina, transportul și alte tipuri de îngrășăminte, presiunea totală asupra costului de producție poate depăși lejer 40-60 de dolari pe tonă. Cum vine asta?

Bursele de cereale ignoră realitatea din câmp

În total contrast cu explozia costurilor, cotațiile futures pentru cereale par să fie într-o altă lume. Porumbul se tranzacționează în jurul valorii de 4,5 dolari pe bushel (echivalentul a circa 177 dolari/tonă), în timp ce grâul se situează la aproximativ 5,95 dolari pe bushel, adică undeva la 219 dolari/tonă. Aceste prețuri, e drept, nu reflectă absolut deloc scumpirile din spatele producției.

marja brută a producătorilor agricoli se contractă văzând cu ochii. Pragul de rentabilitate urcă periculos de mult, apropiindu-se în multe cazuri chiar de prețurile actuale de vânzare din piață. V-ați gândit vreodată cum mai pot fermierii să facă profit în aceste condiții?

Două scenarii posibile, un singur final

Această disonanță între costuri și prețuri sugerează, conform analizei lui Iurie Rija, o ajustare care va veni mai devreme sau mai târziu. Din punct de vedere economic, sunt două scenarii principale pe masă. Fie prețurile cerealelor vor crește pentru a absorbi costurile suplimentare și a restabili marjele de profit, fie fermierii vor fi forțați să reducă utilizarea inputurilor. A doua variantă ar duce, inevitabil, la scăderea randamentelor și, implicit, la o ofertă globală mai mică, ceea ce tot la creșterea prețurilor va duce.

În ambele cazuri, piața se îndreaptă spre un nou punct de echilibru, dar la un preț pe tonă mai mare. Nivelurile actuale de 177 dolari/tonă pentru porumb și 219 dolari/tonă pentru grâu devin greu de susținut. Chiar dacă ajustarea poate fi întârziată de factori conjuncturali, relația fundamentală dintre costul inputurilor și prețul produsului final impune o recalibrare a prețurilor agricole la un nivel compatibil cu noua structură de costuri.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
agricultura Agrocereale Iurie Rija preț cereale preț îngrășăminte