ANAF a extras 179 de milioane de lei din ajustări de prețuri de transfer

Companiile din grupuri internaționale nu mai pot trata dosarul de prețuri de transfer ca pe o formalitate de conformare: Deloitte România avertizează că ANAF impune ajustări fiscale semnificative chiar și acolo unde documentația există, dacă aceasta nu descrie fidel modul în care operează efectiv entitatea locală.

În cifre, inspectorii fiscali au verificat în ultimele 12 luni tranzacții intra-grup de peste 199 de miliarde de lei și au stabilit obligații fiscale suplimentare de aproximativ 655 de milioane de lei. Din această sumă, peste 386 de milioane de lei reprezintă impozit pe profit suplimentar, iar 179 de milioane de lei, adică 46% din acest impozit suplimentar, provine din ajustări de prețuri de transfer. Raportat la totalul obligațiilor suplimentare de 655 de milioane de lei, ajustările de prețuri de transfer înseamnă circa 27% din nota de plată.

Pentru management, implicația este directă în cash-flow, buget fiscal și resurse interne. Riscul nu mai este doar cel al unei discuții tehnice cu inspectorii, ci al unei corecții de profit impozabil care poate modifica marjele raportate, politica de remunerare intra-grup și documentarea necesară pentru exercițiile următoare. Iar acolo unde modelul de business a evoluat, dar dosarul a rămas neschimbat, probabilitatea unei ajustări crește.

„În ultimele 12 luni, inspectorii fiscali au analizat tranzacții intra-grup de peste 199 de miliarde de lei și au stabilit obligații fiscale suplimentare de aproximativ 655 de milioane de lei. Din această sumă, peste 386 de milioane de lei reprezintă impozit pe profit suplimentar, iar aproape jumătate (46%, respectiv 179 de milioane de lei) provine din ajustările de prețuri de transfer”, a arătat Adelina Bobe (Senior Manager Prețuri de Transfer, Deloitte România).

ANAF nu mai verifică doar dosarul, ci și dacă businessul real arată la fel pe teren

Schimbarea relevantă pentru companii este deplasarea controlului din zona strict documentară către substanța operațională. Autoritățile fiscale analizează tot mai atent funcțiile îndeplinite, activele utilizate, riscurile asumate, justificarea economică a tranzacțiilor intra-grup, nivelul marjelor de profit și documentarea serviciilor primite de la afiliați.

Potrivit Capital, punctul critic nu este existența unei politici de prețuri de transfer, ci coerența dintre această politică și realitatea operațională. Pentru grupurile care operează cu modele standardizate la nivel regional, riscul apare când structura locală a câștigat autonomie, competențe sau responsabilități, dar continuă să fie remunerată ca un executant cu risc redus.

„Experiența practică arată că multe controale se concentrează asupra unei întrebări fundamentale: este modelul de business descris în documentație aliniat cu modul în care compania operează în realitate?”, au explicat experții Deloitte.

Acest filtru schimbă și modul în care trebuie evaluată profitabilitatea. O societate cu pierderi sau cu marje scăzute nu este automat vulnerabilă din perspectiva prețurilor de transfer. Dar trebuie să poată susține cu date concrete de ce performanța este sub cea a modelului documentat sau sub cea a unor entități comparabile din grup.

Dar exact aici apare costul administrativ suplimentar: compania trebuie să probeze nu doar cum a facturat, ci și de ce modelul economic folosit rămâne valid. Asta înseamnă implicarea finanțelor, a operațiunilor, a departamentului juridic și, frecvent, a managementului local care poate explica deciziile comerciale, fluxurile de aprobare și rolul efectiv al echipelor din România.

Auto și IT sunt deja în zona de risc când rolul entității locale crește, dar remunerația rămâne aceeași

Deloitte indică explicit două sectoare unde ajustările pot apărea mai ușor. În industria auto, companiile care funcționează ca producători contractați sau centre de servicii remunerate pe baza modelului cost-plus întâmpină probleme atunci când rolul entității locale evoluează, iar documentația nu mai surprinde noua realitate operațională.

Practic, o societate tratată fiscal ca executant cu risc limitat poate ajunge să preia funcții mai ample în producție, planificare, relația cu furnizorii sau optimizarea proceselor. Dacă profilul funcțional din dosar nu se actualizează, ANAF poate susține că marja aplicată nu mai corespunde contribuției economice reale.

Și în IT apare aceeași ruptură. Riscul fiscal crește când compania din România este remunerată ca simplu prestator de servicii, deși echipele locale contribuie semnificativ la dezvoltarea produselor, know-how sau definirea soluțiilor tehnice. În acest caz, miza nu este doar calificarea corectă a serviciului, ci și cine creează valoare în lanțul grupului și cine ar trebui remunerat pentru aceasta.

Contractele și facturile nu mai sunt suficiente când ANAF cere dovada beneficiului economic

În cazul serviciilor intra-grup, standardul de probă s-a ridicat. ANAF solicită dovezi privind prestarea efectivă și beneficiul concret obținut, nu doar contracte și facturi. Companiile trebuie să poată prezenta e-mailuri, minute ale întâlnirilor, documente cu modificări efective și fluxuri de aprobare.

Numai că multe grupuri folosesc contracte-cadru, facturi cu descrieri largi și prezentări standardizate la nivel regional. Deloitte avertizează că aceste documente sunt rareori suficiente. Din perspectivă financiară, problema este dublă: pe de o parte, apare riscul de nedeductibilitate sau de ajustare a bazei de impozitare; pe de altă parte, crește costul de conformare, pentru că probele trebuie pregătite și arhivate continuu, nu reconstruite la debutul inspecției.

„Contractele-cadru, facturile generice, prezentările standard sau rapoartele reutilizate la nivel regional sunt rareori suficiente”, arată analiza Deloitte.

Pregătirea utilă pentru companii începe, în aceste condiții, înainte de avizul de inspecție. Revizuirea profilului funcțional, testarea coerenței dintre marjele de profit și rolul economic local, precum și colectarea sistematică a probelor privind serviciile intra-grup devin măsuri de control intern, nu simple exerciții de compliance. Iar pentru sectoarele unde modelul cost-plus este dominant, orice schimbare de rol operațional ar trebui urmată de o actualizare rapidă a documentației fiscale (altfel, decalajul se transformă în ajustare).

Deloitte sintetizează miza astfel: aproape jumătate din impozitul pe profit suplimentar stabilit în urma controalelor ANAF provine din ajustări de prețuri de transfer, ceea ce mută pregătirea pentru inspecție din etapa reactivă în cea de management preventiv al riscului fiscal.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

LylaVoucherele de 800 de lei pentru vacanță în 2026. Ce verifici înainte să rezervi o tabără pentru adulțiRevista IoanaCum închei o zi solicitantă fără să rămâi conectată la serviciu. Un psiholog explică ce poți încercaNews24Ministerul Apărării publică imagini cu doborârea a două drone Geran lângă SulinaDolce SportNovak Djokovic are trei variante la Paris pentru a-l depăși pe Jodar în cursa pentru TorinoGetPonyChery Tiggo 7 concurează cu Dacia Bigster în Franța prin preț mai mic și putere mai mareBravonetNadia Comăneci spune că îi va fi greu să plece de la filmările „Românii au talent”