Lukoil părăsește Irakul. Ce înseamnă asta pentru viitorul petrolului și pentru războiul din Ucraina

Gigantul petrolier rus Lukoil a fost forțat să se retragă din două dintre cele mai importante active energetice din Irak. Este o veste care schimbă dinamica puterii în Orientul Mijlociu și trimite un semnal clar către Moscova. Sancțiunile occidentale funcționează, iar prețul pe care Rusia îl plătește devine din ce în ce mai greu de suportat.

Lukoil, al doilea cel mai mare producător de petrol din Rusia, a renunțat la câmpul petrolifer West Qurna 2 și la activele din Blocul 10. Decizia vine la scurt timp după ce Statele Unite au înăsprit măsurile restrictive pe 22 octombrie, vizând direct Lukoil și Rosneft, liderul industriei petroliere rusești. Împreună, cele două companii exportă aproximativ 3,1 milioane de barili de petrol pe zi. Acești bani alimentează mașina de război a Kremlinului în Ucraina.

De ce retragerea Lukoil este un moment decisiv

Un înalt oficial american care lucrează îndeaproape cu Trezoreria SUA a descris această mișcare drept un „punct major de cotitură” în lupta Occidentului împotriva agresiunii ruse și chineze. „Este vorba de o mare companie rusă care pleacă din două dintre cele mai importante proiecte petroliere ale sale, într-una dintre zonele strategice cheie din Orientul Mijlociu. Nu poate fi ceva mai semnificativ decât asta”, a explicat sursa pentru OilPrice.com.

Washington și Londra au primit vestea cu entuziasm, din trei motive principale.

În primul rând, rapiditatea cu care Lukoil a anunțat retragerea demonstrează eficiența noilor sancțiuni. Măsurile fac parte dintr-un pachet amplu de restricții administrate de Oficiul de Control al Activelor Străine al Trezoreriei SUA. Atât Lukoil, cât și Rosneft, împreună cu subsidiarele lor, au fost adăugate pe Lista Naționalilor Special Desemnați și a Persoanelor Blocate. Mai mult, interesele celor două companii în SUA sunt acum înghețate, iar toate firmele și cetățenii americani au interdicție de a face orice afacere cu ele.

Această escaladare reprezintă un salt major față de sancțiunile anterioare, care vizau companii mai mici precum Gazpromneft și Surgutneftegas. Strategia Washingtonului de a „strânge șurubul” în jurul lui Putin pare să dea roade.

Uniunea Europeană își intensifică presiunea

Al doilea motiv de satisfacție pentru Occident este că Uniunea Europeană continuă să oglindească aceste prohibiții. Cel de-al 19-lea pachet de sancțiuni european include măsuri suplimentare care vizează flota fantomă a Rusiei, acele nave folosite pentru a evita restricțiile existente.

Pentru prima dată, UE a țintit și sectorul crucial al gazelor naturale lichefiate rusești. Blocul european a convenit să oprească toate importurile de gaz rusesc până la 1 ianuarie 2027, cu un an mai devreme decât se stabilise inițial. Mai mult, un vot din 16 octombrie a propus un embargo total asupra importurilor de petrol rusesc începând cu 1 ianuarie 2026.

Aceste măsuri coordonate între SUA și UE creează o plasă din ce în ce mai strânsă în jurul economiei rusești.

Lukoil nu reușește să vândă activele din Irak

Al treilea motiv pentru care Occidentul celebrează este dificultatea întâmpinată de Lukoil în a-și vinde activele irakiene. Acest lucru sugerează că sancțiunile sunt acum suficient de puternice și bine coordonate încât descurajează și alți actori care, în trecut, ar fi putut sprijini Rusia.

Cazul cel mai relevant este cel al firmei elvețiene de tranzacționare Gunvor, care și-a pierdut interesul în negocierile cu Lukoil. Nimeni nu vrea să se asocieze cu o companie aflată sub sancțiuni americane.

Problemele dintre Lukoil și Bagdad. O relație complicată

Din perspectiva Irakului, relația cu Lukoil devenise tot mai puțin avantajoasă. Presiunea geopolitică din partea SUA era doar o parte a problemei. Existau și nemulțumiri economice serioase.

Un oficial de rang înalt al Kremlinului a declarat într-o ocazie că „ținând Occidentul departe de acordurile energetice din Irak, sfârșitul hegemoniei occidentale în Orientul Mijlociu va deveni capitolul decisiv în căderea finală a Occidentului.” Această declarație ilustrează miza uriașă a bătăliei pentru influență asupra resurselor irakiene.

Dar Bagdadul avea propriile frustrări. Planul original de dezvoltare pentru câmpul West Qurna 2, cu rezerve recuperabile estimate la aproximativ 13 miliarde de barili și unul dintre cele mai mici costuri de extracție din lume (doar 2-3 dolari pe baril), prevedea o producție de 1,8 milioane de barili pe zi. În 2013, planul a fost revizuit la un obiectiv maxim de 1,2 milioane de barili pe zi, structurat în trei faze.

Problemele au început în jurul tranziției de la Faza 2 la Faza 3, programată pentru mijlocul anului 2017. Lukoil considera că nivelul compensației primite era prea scăzut. Compania încasa 1,15 dolari pe baril recuperat, cea mai mică rată plătită oricărei companii petroliere internaționale din Irak la acea vreme. Pentru comparație, GazpromNeft primea 5,50 dolari pe baril pentru dezvoltarea câmpului Badra.

Situația era și mai tensionată pentru că Lukoil cheltuise deja cel puțin 8 miliarde de dolari pentru dezvoltarea West Qurna 2, iar Ministerul Petrolului irakian îi datora încă aproximativ 6 miliarde de dolari în compensații pentru barilii recuperați și alte plăți de dezvoltare.

Promisiuni nerespectate și tensiuni în creștere

În august 2017, Lukoil a primit asigurări că Ministerul Petrolului irakian va plăti rapid cei 6 miliarde de dolari datorați și că o rată mai mare de compensare pe baril va fi luată în considerare. De asemenea, contractul companiei a fost extins de la 20 la 25 de ani, reducând astfel costul mediu anual pentru firma rusă. Lukoil s-a angajat să investească cel puțin 1,5 miliarde de dolari în următoarele 12 luni pentru a crește producția de la 400.000 de barili pe zi spre ținta maximă de 1,2 milioane.

Totuși, Lukoil știa că poate produce constant cel puțin 635.000 de barili pe zi. Compania atinsese 650.000 de barili pe zi în perioade extinse în august și septembrie 2017, iar inginerii săi confirmaseră că acest nivel era perfect sustenabil.

La sfârșitul lui noiembrie 2017, Ministerul Petrolului irakian a descoperit că Lukoil ascundea capacitatea reală de producție. A urmat amenințarea de a reține toate plățile datorate până când compania rusă va crește producția la nivelul de 635.000 de barili pe zi pe care propriile teste îl demonstraseră ca fiind realizabil.

Răspunsul Lukoil a fost să încerce din nou să forțeze ministerul să respecte promisiunile anterioare de creștere a compensației. Surprinzător pentru ruși, răspunsul Bagdadului a fost că firma poate pleca, dar nu înainte de a plăti despăgubiri pentru investițiile promise în 2017 și 2019 și nerealizate, din moment ce nu îndeplinea obiectivele de producție convenite.

Oportunități pentru companiile occidentale

Retragerea Lukoil deschide calea pentru companiile occidentale care au reinvestit în sectorul petrolier irakian de când Donald Trump și-a început al doilea mandat prezidențial.

ExxonMobil, gigantul american, ar putea fi un candidat evident, având în vedere implicarea sa de lungă durată în câmpul vecin West Qurna 1. BP, compania britanică, rămâne activă în uriașul câmp Rumaila și, după resetarea strategiei din februarie către o focalizare mai mare pe combustibili fosili, ar putea fi o opțiune potrivită.

Orice companie occidentală ar beneficia și de prezența consolidată a TotalEnergies din Franța în Irak. Firma franceză derulează un acord de 27 de miliarde de dolari structurat în patru componente, menit să îmbunătățească infrastructura de bază a sectorului petrolier și gazier irakian. Cel mai notabil proiect este Sistemul Comun de Alimentare cu Apă de Mare, destinat creșterii presiunii în câmpurile cheie pentru a spori și prelungi productivitatea sondelor.

Ce urmează pentru piața petrolieră din Orientul Mijlociu

Plecarea Lukoil din Irak nu este doar o victorie simbolică pentru Occident. Este o demonstrație practică a faptului că sancțiunile coordonate pot avea efecte reale asupra capacității Rusiei de a-și proiecta influența economică și geopolitică.

Pentru tine, ca cititor interesat de evoluțiile energetice globale, acest eveniment semnalează o posibilă reconfigurare a echilibrului de putere în Orientul Mijlociu. Companiile occidentale revin în forță, iar Rusia pierde teren într-o regiune pe care o considera parte din sfera sa de influență.

Următoarele luni vor arăta cine va prelua operațiunile din West Qurna 2 și cum va evolua relația dintre Bagdad și noii parteneri occidentali. Un lucru este cert: în războiul economic dintre Rusia și Occident, frontul din Irak tocmai s-a mutat decisiv în favoarea Washingtonului și a aliaților săi.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Dolce SportExperimentul lui Gheorghe Hagi, ratat din punct de vedere al rezultatului, iar România rămâne fără punct după 2-4 cu BosniaGetPonyIMM-urile pot primi până la 300.000 de euro prin e-DRIVE 2026, dar trebuie să păstreze mașinile cinci aniBravonetGhid esențial despre cum să călătorești inteligent, des și sustenabilLylaCând îți păstrezi fostul ca rezervă, poți deveni mai puțin prezentă în relația actualăRevista IoanaApar din nou păduchii în școli. Ce faci acasă dacă observi lindini la copilNews24România are estimări peste media pe cinci ani la trei culturi, dar seceta persistă în vest