6.139 MW mizează Strategia Energetică pe hidro, deși ponderea reală a producției a coborât la 22% în 2025

Adaugă Financiarul ca sursă preferată în Google

Ceea ce figura încă drept pilon stabil în mixul energetic a devenit, în 2025, o sursă mult mai volatilă de producție, iar această ruptură împinge sistemul spre mai mult gaz și mai multe importuri când apa lipsește. Strategia Energetică a României 2025-2035 continuă însă să se bazeze pe hidro ca pe o capacitate fermă, deși producția efectivă a coborât mult sub ponderea de circa 34% menționată în document.

Cosmin Păcuraru, expert în energie, rezumă ruptura dintre capacitatea instalată și energia care poate fi livrată efectiv în sistem: „Strategia vorbește despre modernizare și digitalizare, despre rolul hidro în echilibrarea sistemului, dar uită cu obstinație să spună lucrurilor pe nume: fără apă suficientă și constantă, cei peste 6.000 MW instalați devin o iluzie costisitoare”, a declarat Cosmin Păcuraru, expert în energie.

Riscul economic nu stă în cifra de pe hârtie, ci în energia care lipsește în orele de consum și trebuie înlocuită. Când hidro produce mai puțin, Sistemul Energetic Național se sprijină mai mult pe centrale pe gaz și pe importuri, iar această mutare menține presiunea asupra prețului energiei pentru companii și consumatori.

În 2025, declinul s-a văzut direct în producția Hidroelectrica, care a coborât la puțin peste 11 TWh, minimul istoric recent al companiei. Același an a fost descris oficial de conducerea companiei drept „cel mai secetos”, iar Păcuraru notează, potrivit publicației Gândul, că prăbușirea producției era vizibilă încă din 2023, fără să fie integrată realist în documentul strategic.

„În 2025 [producția hidro] a continuat să se prăbușească, atingând cele mai mici volume din istoria recentă a Hidroelectrica, puțin peste 11 TWh, într-un an descris oficial chiar de conducerea companiei drept «cel mai secetos» cu care s-a confruntat”

Cosmin Păcuraru, expert în energie

Această diferență dintre potențialul instalat și producția efectivă schimbă inclusiv ecuația gazului. România este deja cel mai mare producător de gaze din UE și urmărește să devină exportator net din 2027, odată cu proiectul Neptun Deep, dar o subperformanță persistentă a hidrocentralelor mută mai multă cerere spre consumul intern de gaz și reduce spațiul comercial pentru export.

Țintele verzi ale strategiei rămân dependente de apă

Strategia Energetică 2025-2035 fixează ținte de energie regenerabilă de 44% în 2035 și 73% în 2050. Problema apare însă în ipoteza de bază: documentul mizează pe creșterea capacității hidroenergetice fără să lege această extindere de disponibilitatea apei.

În practică, documentul nu corelează impactul schimbărilor climatice asupra debitului Dunării cu producția de la Porțile de Fier, cu necesarul de importuri și cu prețul energiei. Aici se vede vulnerabilitatea strategică pentru industrie: într-un sistem mai dependent de surse de rezervă, costul echilibrării crește, iar volatilitatea se mută în cheltuiala cu energia din bilanțurile companiilor energointensive.

Seceta severă a afectat deja alte sectoare ale economiei, inclusiv agricultura, cu pagube raportate la culturi în județul Iași. În energie, același fenomen climatic lovește direct factorul de capacitate al hidrocentralelor, adică volumul real de electricitate care poate fi scos dintr-o putere instalată ce rămâne neschimbată în statistici.

Investițiile de echilibrare lipsesc tocmai când producția scade

Proiectele de hidrocentrale cu acumulare prin pompaj, între care Tarnița, Lăpuștești, rămân nefinalizate de peste 40 de ani. În același timp, s-au cheltuit peste 500 de milioane de euro, adică circa 2,5 miliarde de lei, pe capacități de 200-300 MW, fără ca sistemul să câștige acea rezervă de flexibilitate esențială când producția hidro convențională scade.

Pentru un mix energetic cu tot mai multe surse regenerabile variabile, această lipsă contează direct în costuri. Fără capacități de stocare și reglaj, pierderea de producție hidro nu este doar o problemă de volum, ci una de echilibrare a rețelei în orele critice.

„Pentru un sistem care are deja peste 6 GW hidro instalați, iar Dunărea alimentează unele dintre cele mai importante centrale, apa trebuie tratată ca resursă energetică strategică, cu bilanț propriu, scenarii de deficit și indicatori de securitate. În absența lor, strategia rămâne un document care construiește pe hârtie o putere pe care realitatea hidrologică o poate anula oricând”, a explicat Cosmin Păcuraru, expert în energie.

Cosmin Păcuraru, expert în energie

Dacă această decuplare dintre strategie și resursa de apă continuă, consecința financiară pe termen mediu este clară: mai mult gaz ars intern, mai puțin spațiu pentru exporturi după 2027 și o presiune persistentă asupra prețurilor energiei într-o economie în care seceta a început deja să erodeze simultan oferta agricolă și producția hidro.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Dolce SportVinicius Junior ratează duelul cu Barcelona din cauza suspendării de patru meciuriGetPonyUtilizatorii de trotinete fără permis ar avea nevoie de un curs, inclusiv la 14 ani. Ce prevede proiectulBravonetAcademia Europeană de Film a ales cele 68 de lungmetraje care pot ajunge la nominalizăriLylaRăceală sau COVID-19 la copil? Cum le deosebești orientativ și când repeți testul negativRevista IoanaCând poți conduce după ce ai băut? Estimările în ore nu îți garantează 0,00 mg/l la alcooltestNews24Cum se verifică dacă drumul spre munte este închis și ce restricții se aplică mașinii înainte de plecare