Economiștii șefi ai BCR, Raiffeisen Bank, BRD și Băncii Naționale au avertizat, la conferința anuală AAFBR 2026 desfășurată la sediul BNR din București, marți, că economia României a intrat într-un „punct de inflexiune”, după ce modelul de creștere construit pe consum, importuri și datorie externă nu mai livrează ritmurile din ultimii ani, iar avansul PIB este estimat sub 1% pentru al treilea an consecutiv.
Pe scurt, problema nu este doar încetinirea economiei, ci costul ei. România a cheltuit constant cu 7-9% din PIB mai mult decât a produs și cu aproape 30% peste nivelul veniturilor bugetare, iar cheltuielile cu dobânzile ar urma să ajungă în acest an la aproximativ 3% din PIB. Față de deficitul bugetar de 1,75% din PIB raportat în primele cinci luni din 2026, presiunea dobânzilor arată cât de mult spațiu fiscal este deja consumat de finanțarea dezechilibrelor vechi, nu de investiții noi.
Pentru companii, mesajul este clar: un model economic dezechilibrat înseamnă costuri de capital mai mari, volatilitate fiscală și cerere internă fragilă. Pentru investitori, miza este menținerea ratingului de țară în categoria investment grade. O deteriorare a percepției de risc ar ridica suplimentar randamentele cerute statului și, în lanț, costul finanțării pentru sectorul privat.
Concluzia comună a economiștilor, formulată la București, este că „economia nu traversează o situație pasageră, ci un punct de inflexiune”. Iar această schimbare de fază obligă la trecerea de la creștere trasă de consum la una bazată pe producție și valoare adăugată mare, adică exact segmentul care poate susține salarii în urcare fără pierdere de competitivitate.
„Avem un model economic bazat pe consum alimentat din import, datorie externă, cu convergență salarială accelerată, dar fără convergență productivă, cu fonduri europene completate prea puțin de investiții private.”
Implicația practică este că majorările de venituri au avansat mai repede decât capacitatea economiei de a produce local bunuri și servicii cu marjă ridicată. Rezultatul se vede în importuri mai mari, presiune pe conturile publice și dependență de finanțare externă.
Prima de risc plătită de România erodează spațiul bugetar și scumpește capitalul
Cea mai imediată consecință este în piața datoriei suverane. România se împrumută la costuri mai ridicate decât majoritatea statelor din regiune, inclusiv peste unele țări fără statut investment grade. Diferența față de Polonia este de aproximativ 70 de puncte de bază, un ecart relevant pentru orice emitent suveran, fiindcă se transferă în costuri bugetare recurente și în benchmark-ul de preț pentru companii.
Economiștii șefi prezenți la conferință au rezumat direct această vulnerabilitate. „România se împrumută la o primă semnificativă față de toate piețele regionale, mai scump și decât țări care nu sunt în investment grade cum este Serbia.”
Conform ZF, această primă de risc vine într-un moment în care Comisia Europeană descrie cadrul fiscal al României drept fragil și estimează un deficit ridicat pentru 2026, chiar dacă execuția bugetară a coborât la 1,75% din PIB în primele cinci luni ale anului. Pentru piață, diferența dintre o corecție structurală și una temporară este esențială: prima poate comprima randamentele, a doua le menține sus.
Dar costul nu rămâne în bilanțul statului. Când dobânzile publice urcă spre aproximativ 3% din PIB, resursele disponibile pentru alte cheltuieli scad. Asta înseamnă presiune mai mare pe investiții publice, pe cofinanțarea proiectelor europene și pe stabilitatea cadrului fiscal de care depind planurile de capital ale companiilor.
BNR și economiștii băncilor cer schimbarea structurii creșterii, nu doar relansarea PIB
Ionuț Dumitru, economist-șef al Raiffeisen Bank, a legat explicit performanța slabă a economiei de probleme structurale. El a spus, la conferința AAFBR 2026 de la sediul BNR din București, că „economia României performează slab pentru că există probleme structural foarte serioase, modelul bazat pe consum, deficite, costuri ridicate, investiții productive insuficiente, scăderea industriei, pierderile de competitivitate nu mai poate fi susținut”.
Mesajul pentru mediul de afaceri este că simpla revenire a consumului nu ar rezolva problema de fond. Fără investiții productive private, mai ales în activități cu valoare adăugată mare, economia poate obține vânzări pe termen scurt, dar nu și productivitatea care să susțină marje, salarii și exporturi pe termen mediu.
Florian Libocor, economist-șef al BRD, a mutat discuția dinspre ritmul de creștere spre compoziția lui. „Provocarea fundamentală a României nu este neapărat lipsa creșterii, ci schimbarea structurii ei, care va reprezenta un fundament pe care se va construi capacitatea României de a-și consolida poziția economică în cadrul economiei europene.”
Cu alte cuvinte, productivitatea devine indicatorul-cheie pentru salarii. Dacă veniturile cresc cu 5-6% pe an, dar valoarea produsă per angajat nu avansează suficient, diferența se duce în prețuri, importuri sau în comprimarea competitivității firmelor locale. Iar asta explică de ce dezbaterea nu mai este despre cât consum poate absorbi economia, ci despre cât poate produce eficient.
Ținta de echilibru invocată de BNR cere disciplină simultană pe deficit, inflație și venituri
Valentin Lazea, economist-șef al BNR, a schițat reperele numerice ale unei economii comparabile cu statele high income. El a afirmat că România ar trebui să ajungă și să mențină valori de 2,5%-3% pentru deficitul bugetar, creșterea economică și rata inflației, în paralel cu ritmuri de creștere de 5-6% pe an pentru salarii și de 4-4,5% pe an pentru pensii.
„România, pentru a fi o economie care să semene cu economiile high income de afară, presupune să ajungă, dar în același timp să își păstreze valori de 2,5%-3% pentru deficitul bugetar, creșterea economică și rata inflației, să ajungă la ritmuri de creștere de 5-6% pe an pentru salarii și de 4-4,5% pe an pentru pensii.”
Numai că aceste ținte cer o corecție simultană pe mai multe fronturi. Deficit mai mic, inflație controlată și salarii în creștere nu pot coexista durabil fără productivitate mai mare și fără investiții private care să completeze fondurile europene. Aici este ruptura față de modelul ultimelor două decenii, pe care concluzia dezbaterilor AAFBR l-a descris ca ajuns „la capătul drumului”.
Ciprian Dascălu, economist-șef al BCR, a adăugat că economia este prinsă între probleme structurale, precum scăderea demografică și nivelul redus de calificare a forței de muncă, și probleme ciclice, între care ratele de dobândă ridicate, șocul pe materii prime și cererea de consum depresată în ultimele luni. Pentru companii, acest mix înseamnă deficit de competențe, cost de finanțare ridicat și o piață internă care nu mai poate juca singură rolul de motor.
Statul român negociază în această perioadă cu agențiile de rating menținerea statutului investment grade, folosind ca argument scăderea deficitului bugetar, iar orice decizie va fi filtrată prin exact aceste semnale: dacă reducerea dezechilibrelor este sustenabilă și dacă investițiile private în sectoare cu valoare adăugată mare încep să înlocuiască modelul bazat pe consum și importuri.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
BravonetAl Pacino va fi onorat la 86 de ani cu cea mai înaltă distincție a Sindicatului Actorilor
LylaVoucherele de 800 de lei pentru vacanță în 2026. Ce verifici înainte să rezervi o tabără pentru adulți
Revista IoanaUn zahăr din carnea roșie este asociat cu un risc de diabet de tip 2 cu 63% mai mare
News24Poliția folosește din nou gaze lacrimogene la Paris, după violențele de la manifestațiile din Franța
Dolce SportAdrian Mihalcea consideră o strategie declarația lui Șumudică despre retrogradare
GetPonyHyundai Santa Fe facelift va fi primul model al mărcii cu propulsie electrică și autonomie extinsă
