România produce anual aproximativ 4,4 milioane de tone de lapte crud și ocupă locul 10 în Uniunea Europeană după volum, dar sectorul încheie anul 2025 cu un deficit comercial de circa 700 de milioane de euro, din importuri totale de un miliard de euro. Pentru industrie, diferența dintre potențialul agricol și rezultatul comercial arată că problema nu mai este producția brută, ci transformarea ei în marfă procesată și competitivă.
Pe scurt, doar aproximativ o treime din producția internă, circa 1,1-1,2 milioane de tone, ajunge la procesatori. Aceasta plasează România abia pe locul 17 în UE la colectarea laptelui, deși este cu șapte poziții mai sus la producția de lapte crud. Pentru companiile din procesare, acest decalaj înseamnă materie primă locală insuficientă, utilizare suboptimă a capacităților industriale și dependență ridicată de importuri.
Miza economică este directă. Când o țară produce mult, dar industrializează puțin, valoarea adăugată se mută în afara economiei locale. Fermierii mici rămân cu putere redusă de negociere, procesatorii lucrează cu costuri logistice mai mari, iar retailul se aprovizionează din import. Iar costurile suplimentare se transmit până la raft, într-un moment în care mediul de afaceri operează deja cu finanțare scumpă, consum lent și presiune fiscală în creștere.
Fragmentarea explică o parte mare din acest rezultat. Aproximativ 58% din totalul fermelor de lapte din UE se află în România, deși țara deține doar 5% din efectivele de vaci de lapte ale blocului comunitar. Mai exact, circa 75% dintre exploatațiile românești au mai puțin de cinci vaci de lapte. Pentru un lanț industrial, o astfel de structură ridică costurile de colectare pe litru și complică standardizarea calității.
„Avem resurse importante, dar acestea nu sunt valorificate suficient în circuitul industrial. Avem multe ferme mici, dispersate, cu productivitate redusă și cu o putere limitată de negociere în relația cu procesatorii”, a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței.
Productivitatea confirmă ruptura față de media europeană. Randamentul mediu de lapte pe cap de animal este în România de 3.580 de kilograme pe an, cel mai redus din UE, față de media europeană de 8.450 de kilograme. Cu alte cuvinte, producția medie pe animal este sub jumătate din media comunitară. Numai că nici baza de animale nu mai compensează: efectivele de vaci de lapte au scăzut cu aproximativ 10% în ultimul deceniu, de la 1,19 milioane de capete în 2014 la aproximativ 1,08 milioane în 2024.
Importurile umplu golul lăsat de colectarea slabă, iar Ungaria domină fluxul extern
Dependența de importuri nu este difuză, ci concentrată. Ungaria este principalul furnizor extern de produse lactate și a asigurat între 67% și 78% din cantitățile importate de România în perioada 2014-2025. Pentru procesatorii locali, aceasta înseamnă că o parte consistentă din piață este alimentată constant dintr-o singură sursă externă, ceea ce comprimă spațiul de creștere pentru operatorii interni.
Structura industrială explică de ce deficitul comercial rămâne ridicat chiar când există producție internă. Laptele de consum și produsele acidulate, adică iaurt, sana, chefir și lapte bătut, reprezintă peste 70% din volumul total procesat în industria locală. Produsele cu valoare adăugată mai mare, precum brânzeturile, smântâna și untul, au o pondere mult mai mică. Pentru marjele din industrie, diferența este esențială: volumele mari în categorii de bază aduc rulaj, dar nu compensează la fel de eficient importurile de produse procesate superior.
Conform Adevarul, Consiliul Concurenței a lansat în dezbatere publică un studiu privind sectorul laptelui și al produselor lactate, cu consultări programate până la finalul lunii iulie cu organizațiile din domeniu și autoritățile relevante. Pentru companii, aceasta este fereastra în care se pot împinge soluții de piață privind colectarea, asocierea și stimularea procesării locale.
Presiunea pe costuri se vede și în evoluția prețurilor de-a lungul lanțului. Între 2018 și 2024, prețul laptelui crud la poarta fermei a crescut cu aproximativ 71%, de la 1,4 lei/litru la 2,4 lei/litru. În același interval, prețul de vânzare al procesatorilor către retaileri a urcat cu aproximativ 59%, iar prețul mediu la raft al laptelui cu 3,5% grăsime a avansat cu aproximativ 56%. Pentru industrie, secvența arată că scumpirea materiei prime a fost transferată doar parțial în aval, ceea ce sugerează presiune asupra marjelor procesatorilor, mai ales într-o piață dominată de produse cu valoare adăugată mai mică.
Dar studiul nu oferă deocamdată un răspuns numeric la câteva întrebări decisive pentru investiții: costul exact al lipsei de mecanizare și automatizare în fermele mici, barierele legislative care frânează cooperativele, măsurile punctuale ale Ministerului Agriculturii sau existența unor scheme dedicate explicit consolidării fermelor și extinderii procesării. Absența acestor detalii limitează, pentru moment, evaluarea randamentului potențial al unor intervenții publice.
Ce ar schimba asocierea fermierilor pentru industrie și balanța comercială
Soluția indicată de autoritatea de concurență este consolidarea ofertei la nivel de fermă. În logica economică a sectorului, asocierea reduce costul de colectare pe unitate, crește volumul livrat constant și poate îmbunătăți puterea de negociere în relația cu procesatorii și retailerii. Și poate crea baza minimă pentru investiții în răcire, standardizare și contracte predictibile, fără de care laptele local rămâne mult mai greu de integrat industrial.
„Asocierea fermierilor în cooperative sau alte forme asociative reprezintă una dintre soluțiile necesare pentru creșterea cantității de lapte care ajunge la procesare și pentru reducerea dependenței de importuri”, a afirmat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței.
În plan macroeconomic, tema are greutate peste dimensiunea sectorială. România intră într-o perioadă cu presiune fiscală de 30,4% din PIB în 2026, venituri bugetare record de 36,7% din PIB în 2026 și deficit bugetar care nu coboară sub 3% din PIB înainte de sfârșitul anului 2027. Într-un asemenea mediu, reducerea unui deficit comercial de circa 700 de milioane de euro într-un sector unde materia primă există local ar însemna mai mult decât o corecție agricolă: ar însemna păstrarea valorii adăugate în economie și o bază mai solidă pentru investiții private în procesare.
Consultările lansate de Consiliul Concurenței sunt programate până la finalul lunii iulie, iar de rezultatul lor depinde dacă studiul va rămâne o radiografie a dezechilibrului sau va deveni baza unor măsuri care să mute România din postura de mare producător de lapte crud în cea de furnizor competitiv de produse lactate procesate.
Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
LylaHoroscop 27 septembrie 2026. Taur și Gemeni, o decizie de luat azi
Revista IoanaCanicula și seceta pot crăpa pereții casei. Cum afectează solul argilos
News24Sebastian Burduja intră primul la audieri luni, cu planul pentru Ministerul Energiei
Dolce SportCCA explică fazele de ofsaid de la Oțelul cu Corvinul și Rapid cu FC Argeș
GetPonyChery Tiggo 9 CSH a plecat în mod electric după ce bateria a stat 24 de ore și 5 minute în apă sărată
BravonetClaudia Schiffer pozează în costum de baie la 56 de ani. Rutina ei nu include antrenamente intense
