Diferențele de tarif cuprinse între 0,06 și 0,13 lei per ambalaj generează costuri suplimentare neanticipate de sute de mii de euro pentru marii jucători din industria băuturilor. Producătorii și importatorii sunt obligați să achite retroactiv taxele de administrare pentru ambalajele din Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) puse pe piață în primele luni ale anului, după ce tariful final pentru 2026 a fost definitivat abia în luna mai.

Această regularizare lovește direct în cash-flow-ul companiilor, destabilizând bugetele operaționale fix la jumătatea exercițiului financiar.

Cifrele vorbesc de la sine.

Iar pentru un sector cu marje de profit atent calibrate, orice variație neprevăzută a costurilor de conformare se traduce prin ajustări imediate ale strategiei comerciale. Această sincopă administrativă amintește de implementarea inițială a taxei de clawback din 2011, când normele metodologice întârziate au generat corecții similare. Spre deosebire de Germania, unde sistemul Pfand a beneficiat de o perioadă de tranziție tarifară cu predictibilitate maximă, pe plan local decalajul legislativ a impus o facturare provizorie cu efect de bumerang.

Miza regularizărilor retroactive

Cum s-a ajuns la acest blocaj financiar? Prin întârzierea aprobării modificării metodologiei de calcul și a procedurilor de selecție pentru expertul care să realizeze modelarea financiară. Așa cum semnalează zf într-o analiză publicată recent, producătorii au achitat practic un tarif intermediar pentru 2026, vizibil mai mic decât cel final aprobat recent.

Pentru un ambalaj de sticlă de sub 500 ml, tariful final de administrare urcă la 0,2451 lei, față de nivelul intermediar de 0,1137 lei pe care companiile îl bugetaseră inițial. Dar și la segmentul de plastic transparent avem o creștere notabilă a costurilor, de la 0,0909 lei la 0,1528 lei pe unitate. Numai că la sticla de peste 500 ml, folosită preponderent de producătorii de apă minerală naturală, tariful final a ieșit mai mic decât cel intermediar.

„Calculul tarifelor de gestionare şi de administrare pentru ambalajele din Sistemul de Garanţie-Returnare (SGR) se realizează anual conform Ordinului ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 2202/2024, actualizat prin Ordinul 163/2026. Modificările aduse metodologiei de calcul prin Ordinul 163/2026 au fost aprobate la finalul lunii ianuarie 2026. Având în vedere că este necesar un timp rezonabil pentru ca expertul terţ independent să colecteze datele şi informaţiile necesare pentru calculul efectiv al tarifelor de gestionare, în acest an s-au aplicat tarife de gestionare interimare, valabile de la 1 ianuarie 2026. Aşa cum îi spune şi denumirea, tariful interimar are caracter temporar.” – Reprezentanții RetuRO

Expertul terț independent contractat în urma unei proceduri competitive este PwC România. Rolul acestuia a fost să colecteze datele din piață de la comercianți, producători și furnizori de echipamente, pentru a determina costurile reale aferente preluării și stocării ambalajelor.

Implicații pentru mediul de afaceri

Până la urmă, companiile trebuie să absoarbă acest șoc de lichiditate din resurse proprii. E drept că RetuRO funcționează pe principiul „not for profit”, unde eventualele excedente sunt reinvestite în dezvoltarea sistemului, însă impactul pe termen scurt cade exclusiv în sarcina sectorului privat.

Acționariatul administratorului SGR reflectă tocmai această arhitectură a pieței, fiind format din Asociația Berarii României pentru Mediu (30%), Asociația Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate (30%), Asociația Retailerilor pentru Mediu (20%) și statul român, prin Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (20%). Diferențele dintre tarifele finale și cele interimare urmează să fie regularizate în termen de 60 de zile de la aplicarea noilor grile.

„Sumele rezultate vor fi reflectate, după caz, ca diferenţe suplimentare de plată sau ca sume de compensat, în primele facturi emise ulterior de administratorul SGR. Această regularizare face parte din mecanismul normal de ajustare prevăzut de metodologie, odată ce tarifele finale sunt stabilite.” – Reprezentanții RetuRO

În scenariul de bază pentru trimestrul al treilea, această presiune pe lichidități va forța producătorii medii să recurgă la linii de credit pe termen scurt pentru a acoperi diferențele de plată, în timp ce marii jucători vor fi nevoiți să absoarbă costul prin optimizarea altor cheltuieli operaționale.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
ministerul Mediului PwC România RetuRO SGR