Zsuzsa Bereschi, EY – resursele locale sunt un atuu, dar ce industrie ne dorim?

România are oportunitatea de a deveni un hub energetic regional, mai ales în contextul în care gazul din Marea Neagră poate reduce dependența de importuri. Numai că, dincolo de existența resurselor, drumul pe care țara trebuie să-l urmeze este să decidă ce industrii vrea să dezvolte pe baza acestui avantaj, avertizează Zsuzsa Bereschi, director energy & sustainability la EY.

Provocările decarbonizării

Războiul din Ucraina și conflictul din Orientul Mijlociu au zguduit din temelii securitatea energetică a Europei. Prețurile la gaz și energie au explodat, iar costul carburanților a devenit prohibitiv. Pentru un continent dependent de importuri, tranziția verde nu mai este o opțiune, ci o necesitate. Și totuși, în timp ce producția de energie face progrese vizibile, lucrurile stau puțin diferit la capitolul consum.

„În zona de consum nu am reuşit să reducem amprenta de carbon pe măsura reducerii în producţia de energie electrică. În aceste zone mari, cum sunt încălzirea rezidenţială şi transportul, noi nu am reuşit să reducem emisiile pe măsura în care am reuşit să reducem emisiile în producţia de energie electrică“, afirmă Zsuzsa Bereschi.

O soluție pentru încălzire ar fi pompele de căldură, dar tehnologia este scumpă și necesită scheme de finanțare greu de susținut de bugete aflate deja sub presiune. Iar problema e și mai adâncă. „În acelaşi timp, în România, avem un stoc de locuinţe destul de vechi. Peste 70% dintre locuinţe sunt construite încă înain­te de 1990 şi atunci înseamnă că electrifi­carea încălzirii rezidenţiale ar trebui să meargă în mână în mână cumva cu valul de renovări, ceea ce nu s-a întâmplat încă. Transportul e un capitol separat şi destul de complex. Şi acolo, pe partea de transport, personal, individual, au fost nişte programe de finanţare, dar în transportul masiv, logistică, nu s-a început încă decarbonizarea acestui sector. Iar aici depindem foarte mult şi de infrastructura necesară.“

O problemă de personal la stat

Cercul este vicios.

Fără adoptare pe scară largă, prețurile tehnologiilor noi nu scad. Dar adoptarea pe scară largă are nevoie de susținere guvernamentală, dificil de acordat în contextul actual. V-ați gândit vreodată cine ar trebui să gestioneze aceste proiecte complexe? Aici apare o altă vulnerabilitate, poate chiar mai gravă: lipsa de specialiști din instituțiile statului.

„Cred că în anu­mite privinţe, multe autorităţi ale statului, fie că sunt centrale, fie că sunt locale, sunt slăbite de oameni, adică nu mai au un corp suficient de mare de profesionişti care să preia acest efort de tranziţie. Cred că sunt destul de puţini oameni în autorităţi care să poată să gestioneze acest efort de a aduce efectiv bani şi pe urmă de a-i gestiona şi a-i admi­nistra corect, transparent“, subliniază reprezentanta EY.

Atuul României: resursele

Înainte de toate, România are un avantaj cert: resursele. Într-o lume care caută securitate și predictibilitate, acest lucru poate schimba jocul. Nevoia Europei de a-și relocaliza industria și de a se baza pe resurse locale deschide o fereastră de oportunitate uriașă.

„Trebuie să regândim lanţurile de aprovizionare lungi, complexe, în nişte lanţuri de aprovizionare regionale cât mai diversificate, unde cuvintele cheie să fie rezilienţa şi siguranţa. Şi atunci cred că România ar putea să joace un un rol în acest context, avem parteneri în Uniunea Europeană şi în afara Uniunii Europene. Avem oportunitatea de a deveni un pic de hub regional energetic. Şi eu întotdeauna văd energia cuplată cu potenţialul de relansare industrială“, explică Zsuzsa Bereschi.

Asta înseamnă că putem deveni o piesă importantă în noul puzzle industrial european. „În condiţiile în care se doreşte o industrie europeană, noi putem să fim o parte importantă pe partea de aprovizionare într-o industrie europeană, trebuie să profităm de asta. Nu vom scăpa de importuri, dar cred că dacă dacă reducem nevoia de import, vom reuşi să beneficiem pe partea aceasta de predictibilitate mai mare, de stabilitate a preţurilor.“

Marea decizie: ce facem mai departe?

Dincolo de a alimenta regiunea cu resurse, principalul obiectiv ar trebui să fie integrarea acestora în circuite economice locale, cu valoare adăugată. E drept că avem resursele, dar întrebarea fundamentală rămâne. Ce facem, pe bune, cu ele?

„Cred că trebuie să să ne decidem ce vrem să facem ca Românie pe termen lung, având la dispoziţie aceste aceste resurse naturale, în ce măsură vrem să ne îndreptăm spre o industrializare sau reindustrializare? Care sunt industriile cheie pe care să ne concentrăm cu acele resurse? Vrem să punem accentul pe agricultură, dacă da, pe ce tip de agricultură, primară sau cumva secundară, cu produse cu valoarea adăugată. Nu e o decizie doar la nivel de guvern, cred că e o decizie pe care noi, cetăţenii, să o împingem către zona de Guvern“, conchide Zsuzsa Bereschi.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

GetPonyMercedes-AMG readuce motorul V-8 pe CLE63 în 2027, după reacțiile cliențilorBravonetRapperul 50 Cent susține că Diddy ar fi căutat oameni care să lanseze acuzații nefondate împotriva luiLylaÎngrijești un părinte cu pierderi de memorie. Ce evaluări se fac și când poate primi sprijin lunar de 728 de leiRevista IoanaFlorin Roșu avertizează după apariția vulpii în Copou. Rabia devine fatală când apar simptomeleNews24Scumpirile, salariile mici și chiriile au scos oameni în stradă în patru țări europeneDolce SportElina Svitolina anunță încheierea căsniciei cu Gaël Monfils