America rămâne pe întuneric

Luminile urmează să se stingă – literalmente vorbind – în toată America, ca urmare a încercărilor de a face economii, însă aceasta este doar una dintre problemele cu care se confruntă sau se va confrunta naţiunea americană, scrie economistul american Paul Krugman în ediţia de duminică a cotidianului New York Times.

Între timp, o ţară care a uimit odată lumea cu investiţiile sale vizionare în domeniul transportului, de la Canalului Erie la sistemul interstatal de autostrăzi, este în prezent în plin proces de distrugere a infrastructurii de transport: într-un număr de state, guvernele locale dezafectează drumurile pe care nu îşi mai pot permită să se menţină, retransformându-le în pietriş.

De asemenea, o naţiune odată lăudată pentru educaţia pe care o oferea – fiind printre primele state care a oferit şcolarizarea de bază pentru toţi copii – face acum reduceri. Profesorii sunt daţi afară, programele sunt anulate, iar în Hawaii, inclusiv anul şcolar este în pericol de a fi drastic scurtat. Ni s-a spus că nu avem nicio alegere, că funcţiile de bază ale administraţiei publice – serviciile esenţiale, furnizate de generaţii – nu mai sunt accesibile.

Este adevărat că guvernul federal şi cele locale, puternic lovite de recesiune, sunt falite, însă ele nu ar fi atât de lipsite de resurse dacă politicienii ar fi dispuşi să ia în considerare cel puţin unele creşteri de impozite, argumentează Krugman.
De asemenea, guvernul federal, care poate vinde obligaţiuni pe termen lung protejate de inflaţie la o rată a dobânzii de doar 1,04 %, nu este falit. El poate şi trebuie să acorde ajutor guvernelor locale, pentru a proteja viitorul infrastructurii şi al copiilor noştri.

Într-adevăr, o mare parte a clasei politice americane îşi recunoaşte priorităţile: având în vedere posibilitatea de a alege între a le cere celor 2% cei mai bogaţi americani să se întoarcă la cota de impozitare din timpul boom-ului erei Clinton sau să permită ca fundamentele naţiunii să se prăbuşească – la propriu, dacă ne referim la drumuri şi la figurat dacă ne gândim la educaţie – ea ar alege varianta din urmă.

Este o alegere dezastruoasă, atât pe termen scurt şi pe termen lung, susţine Krugman. Care ar fi însă efectul acestor reduceri asupra viitorului economiei? Tot ceea ce ştim despre creşterea economică ne spune că o populaţie bine educată şi o infrastructură de înaltă calitate sunt cruciale. Naţiunile în curs de dezvoltare fac eforturi uriaşe pentru a a-şi îmbunătăţi drumurile, porturile şi şcolile. Şi cu toate acestea America merge înapoi.

Cum a ajuns America în acest punct? Potrivit economistului american, ceea ce se întâmplă în prezent este consecinţa logică a trei decenii de retorică antiguvernamentală, care a reuşit să convingă mulţi alegători că un dolar colectat din impozite este întotdeauna un dolar pierdut şi că sectorul public nu poate face nimic bine.

Campania antiguvernamentală a fost întotdeauna formulată în termenii opoziţiei faţă de risipă şi de fraudă – pentru a ţine sub control reginele bunăstării care conduceau Cadillac-uri şi armatele de birocraţi care plimbă hârtii inutil. Însă acestea a fost desigur mituri, iar frauda şi risipa nu au fost atât de mari pe cât a pretins dreapta.

Iar acum, când această campanie a dat roade, vedem de fapt asupra a ce s-a tras: în serviciile de care toată lumea avea nevoie cu excepţia bogaţilor, servicii pe care guvernul trebuie să le furnizeze, pentru că altfel nimeni nu o va face, cum ar fi iluminatul străzilor, o bună infrastructură de transport şi o şcolarizare decentă pentru populaţie.
Prin urmare, scrie Krugman, rezultatul final al lungii campanii împotriva guvernului este că situaţia din SUA a luat o întorsătură dezastruos de greşită. America se află acum pe un drum neluminat şi nepavat care nu duce niciunde.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata