Americanizarea politicii monetare a UE

Printr-o dirijare pragmatică a pieţei monetare, Banca Centrală Europeană (BCE) şi-a adus lungă vreme contribuţia la aducerea sub control a crizei. De ceva timp însă se observă o apropiere a BCE de Fed, ceea ce bucură pieţele, dar provoacă în acelaşi timp îngrijorare, scrie ziarul german Frankfurter Allgemeine.

Criza financiară a făcut băncile centrale şi guvernele să păşească pe căi neobişnuite, cea mai drastică încălcare a unor reguli de fier fiind decizia Fed (Banca centrală a SUA) de a cumpăra obligaţiuni de stat, exemplul urmat mai apoi de Banca Angliei. Interdicţia finanţării statului de către banca centrală era considerată în toate manualele o linie roşie, peste care nu trebuie trecut.

Reputaţia BCE în primii doi ani de criză se baza tocmai pe refuzul de a urma exemplul colegilor de la Washington şi Londra, acum însă BCE hotărând să cumpere şi ea obligaţiuni de stat, un pas inutil şi riscant, dat fiind că încrederea într-o bancă se construieşte greu şi se pierde uşor.
Fed se consideră pe sine, în mod tradiţional, mai degrabă şi ca participant la pieţele financiare, comparativ cu BCE sau Deutsche Bundesbank, care se consideră mai ales drept o birocraţie de politică monetară.

Din acest motiv, pentru Fed este mai uşor să se debaraseze de principii de politică monetară, pentru a colabora cu guvernul şi Wall Street. Acest tip de înţelegere a favorizat bulele speculative prin politici monetare laxe iar în criză a umplut bilanţul Fed cu obligaţiuni de stat şi titluri imobiliare cu bonitate îndoielnică.
Participanţii la piaţă sunt desigur foarte bucuroşi atunci când o bancă centrală nu doar că le pune la dispoziţie bani aproape degeaba dar mai şi preia riscuri din obligaţiuni.

Printre sarcinile unei bănci centrale moderne se numără fără îndoială atenţia acordată stabilităţii pieţei financiare, însă aici se naşte impresia că BCE s-a lăsat instrumentalizată de băncile de afaceri. BCE accentua faptul că rămâne fidelă principiului stabilităţii nivelului preţului şi că achiziţiile de obligaţiuni nu vor duce la riscuri de inflaţie, pentru că BCE poate să ia din nou de pe piaţă banii obţinuţi prin aceste achiziţii, în cadrul altor afaceri cu bănci.

Este adevărat însă acesta este un argument pur tehnic. Hotărâtor pentru asigurarea valorii monetare sunt mai ales voinţa băncii centrale şi credibilitatea sa. BCE a reuşit de la întemeierea sa să oţină un mare grad de credibilitate, menţinând joase ratele inflaţiei. Conducerea sa dădea totodată impresia independenţei politice, o impresie care, cel târziu de la sfârşitul săptămânii trecute nu mai există.

De la BCE se aşteaptă acum un răspuns la întrebarea cum va face cu asigurarea valorii monetare pe viitor, în cazul în care guvernele vor solicita o rată mai mare a inflaţiei. Deocamdată, indicatorii din zona euro nu arată nicio creştere importantă a inflaţiei, fiind puţin probabil ca rata inflaţiei să crească considerabil în perioada următoare.
BCE trebuie însă să aibă grijă să acţioneze consecvent promisiunii sale de stabilitate şi să evite crearea pe mai departe de nesiguranţă în rândul opiniei publice. BCE nu ar trebui să o ia pe urmele Fed.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata