Atenţie la rinichi: se îmbolnăveşte în tăcere !

Este mic, dar important, deoarece este „măturătorul” organismului nostru şi are sarcina să cureţe sângele. Dar se îmbolnăveşte des şi de multe ori în tăcere. Alţii mai rafinaţi vorbesc de organ excretor, pe baza numelui provenit din greaca veche, nephros, pentru a forma compuşi şi derivaţi.

Rinichiul are un rol fundamental pentru viaţa omului, curăţând sângele de produsele de eliminare ale metabolismului şi le îndepărtează prin urină. Face acest lucru cu “umilinţa celor mici”: are greutatea de 150 de grame la omul adult, circa 12 cm lungime, 6 cm lăţime şi 3 cm grosime, notează revista catolică Famiglia Cristiana în perspectiva Zilei mondiale de prevenire a maladiilor renale, marcată în lume la 12 martie.

Rinichiul se îmbolnăveşte în tăcere, chiar de maladii ale bunăstării, aşa cum explică profesorul Antonio Dal Canton, preşedintele Socvietăţii Italiene de Nefrologie (SIN), căreia publicaţia menţionată i-a luat un interviu. Există diferite patologii renale, unele depinzând de cele mai generale ale sistemului cardiovascular. Pentru a funcţiona rinichiul are nevoie de mult sânge şi când afecţiunile inimii sau ale vaselor reduc acest aflux, rinichiul se resimte, pierzând funcţionalitatea.

Există apoi maladii inflamatorii, nefritele, şi maladii ereditare, mai ales rinichiul polichistic, chisturi mari care sfârşesc prin a distruge structura rinichilor. O altă problemă importantă şi din punct de vedere al epidemiologiei, cu alte cuvinte numărul de persoane implicate, o reprezintă diabetul: priveşte ţările bogate şi este legat de un exces de greutate. Pacienţii care au nevoie de dializă reprezintă 20% din cazurile de diabetici.

Patologiile legate de diabet şi maladii cardiovasculare sunt mai frecvente la vârstnicii de peste 65 de ani. Maladii precum glomerulonefritele inflamatorii îi afectează şi pe tineri şi pe vârstnici. Acest termen din urmă se referă la o structură prezentă în acest organ, care se numeşte glomerulă: o reţea de vase mici, capilare, care filtrează sângele.

După un proces foarte complex de elaborare a produselor filtrate, rezultatul final este urina, în care ajung substanţe produse de organism şi care trebuie eliminate. O altă funcţie a rinichiului este aceea de a menţine constante volumul şi compoziţia apei din corpul uman: suntem alcătuiţi în proporţie de 60-70% apă iar celulele noastre trebuie cufundate într-o mare internă, a precizat profesorul Antonio Dal Canton.

Pentru a preveni maladiile renale trebuie prevenite cauzele unor patologii cardiovasculare, începând cu hipetrensiunea, apoi diabetul, excesul de greutate, alimentaţia prea bogată în grăsimi, o viaţă excesiv sedentară, fumatul. Profesorul italian a recunoscut că se cunoaşte încă puţin pr ivind mecanismul care generează nefritele, iar patologiile ereditare sunt încă dificil de prevenit.

În ceea ce priveşte diagnosticul, examenul cel mai important este cel al urinei. Chiar şi o modestă proteinurie, cu alte cuvinte prezenţa de proteine, care de obicei nu există acolo, sau prezenţa sângelui (hematurie) sunt un semnal care în sine nu spune că există o maladie renală, dar determină medicul să ceară examene mai relevante. În cazul nefritelor se recurge la examene specifice precum biopsia renală.

Există apoi patologii care depind de malformaţiile căilor urinare: chiar calculii urinari pot afecta rinichiul, iar în acest caz se recurge la ecografie sau radiografie. Există terapii specifice pentru nefrite. Profesorul italian a menţionat iniţierea unor terapii, experimentale, dar promiţătoare, pentru unele maladii ereditare, îndeosebi în cazurile de rinichi polichistic.

Dializa poate fi continuată timp de decenii, dar idealul este transplantul. În Italia, maladia renală cronică afectează 10% din populaţie, iar numărul pacienţilor care fac dializă este între 900- 1.000 la un milion de locuitori. În total, 50.000 de persoane. Întrebat în ce mod afectează dializa calitatea vieţii, specialistul italian a precizat că există două tipuri de terapie.

Una extracorporală, care se face în general în spital, de trei ori pe săptămână, timp de 4 ore, şi este legată de un aparat, rinichiul artificial. Alternativa, care în Italia este practicată de 15% dintre pacienţi, este dializa peritoneală: se introduce un cateter în abdomen, prin care se varsă lichide care, după ce rămân o perioadă mai mult sau mai puţin îndelungată, sunt extrase şi aduc cu sine substanţele toxice de eliminat.

Poate părea o metodă mai degrabă grosolană, dar funcţionează bine şi mai ales se poate face acasă, noaptea, cu un sistem automat care permite independenţa de spital.
În ceea ce priveşte rinichiul portabil, trebuie să se manifeste prudenţă în alimentarea speranţelor, este de părere profesorul italian. Un rinichi portabil a fost experimentat deja pe om dar nu este încă o alternativă: cântăreşte mult, circa 5 kg, trebuie aplicat pe corp iar instrumentaţia este stânjenitoare.

În plus, creşte perioadele de dializă. Întrebat cum se poate sesiza o problemă la rinichi înainte de a avea o patologie, Dal Canton a precizat că nu trebuie aşteptată durerea, deoarece ea nu survine, exceptând unele stări foarte speciale. Maladiile renale sunt insidioase, silenţioase, progresează în timp şi dau semnale numai în faza mai avansată, de aceea importantă este prevenirea.

Atenţie la rinichi: se îmbolnăveşte în tăcere !
Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata