În prezent, în UE, criza datoriilor, Brexitul, impactul crizei energetice asupra industriei, dependența UE de comerțul exterior în contextul unor tensiuni geopolitice în creștere, ratele de creștere mai scăzute în comparație cu alte jurisdicții mari, absența vreunei țări din UE în top 10 al ecosistemelor de start-up-uri la nivel mondial, îmbătrânirea populației, ratele scăzute ale investițiilor în cercetare și dezvoltare, scăderea spațiilor fiscale și o uniune economică și monetară neterminată sunt câteva dintre motivele pentru care unii economiști și factori de decizie politică consideră că ponderea economică și politică a UE și a zonei euro va scădea în următoarele decenii.
Toate aceste elemente ar trebui să fie luate pe deplin în considerare atunci când se decide ce politici publice să se elaboreze, însă, este posibil ca alte puncte forte să fi fost trecute cu vederea în ultima vreme, ceea ce ar putea duce la o perspectivă mai sumbră în ceea ce privește UE și zona euro decât este cu adevărat meritat.
Însă, în primul rând, UE este cea mai mare piață unică democratică din lume, cu aproape 500 de milioane de consumatori și norme uniforme. Între anii 2012 și 2021, schimburile anuale de bunuri în UE au crescut de la 2 400 de miliarde de euro la 3 400 de miliarde de euro, în timp ce schimburile anuale de bunuri între UE și restul lumii în aceeași perioadă au crescut de la 1 800 de miliarde de euro la 2 200 de miliarde de euro.
În contextul politico-economic, în timp ce tensiunile geopolitice și lipsa de respect pentru normele comerciale multilaterale au un impact negativ asupra UE, adevărata piatră de temelie a UE este piața unică – care anul acesta a împlinit 30 de ani.
Din acest motiv, este extrem de important ca piața unică să fie păstrată în continuare și, pentru aceasta, este necesară o punere în aplicare adecvată a politicilor de concurență, evitându-se utilizarea nejustificată a instrumentelor de ajutor de stat de către statele membre cu buzunare adânci.
În al doilea rând, piețele forței de muncă din UE și din zona euro sunt puternice și rezistente, cu rate ale șomajului la niveluri istoric scăzute și rate de participare a forței de muncă la niveluri istoric ridicate.
În octombrie 2023, rata șomajului în zona euro se situa la 6,5 %, iar în al doilea trimestru al anului 2023, 65,5 % din populația zonei euro cu vârsta cuprinsă între 15 și 74 de ani era angajată sau în căutarea unui loc de muncă. Cu toate acestea, cifrele sunt chiar mai bune în alte zone, cum ar fi SUA, unde rata șomajului este de 3,8 %, iar rata de participare a forței de muncă este de 69 %.
Prin urmare, este important să nu ne complacem în această situație și să menținem ritmul necesar de reformă în politicile active și pasive privind forța de muncă pentru a favoriza corespondența dintre cererea și oferta de forță de muncă.
În al treilea rând, sectorul bancar european, care în urmă cu un deceniu se afla în criză, este acum bine capitalizat, cu profituri în creștere și rate de lichiditate ridicate, după ce a dat dovadă de o mare rezistență în fața turbulențelor financiare care au luat naștere în SUA în martie anul trecut.
Reziliența a fost confirmată înainte de vacanța de vară de rezultatele ultimelor teste de rezistență bancară efectuate de Autoritatea Bancară Europeană. Cu toate acestea, nu ar trebui să existe loc de automulțumire nici pe acest front, iar băncile ar trebui să folosească o parte din creșterea profiturilor observată pe termen scurt pentru a-și consolida rezistența și pentru a face față mai bine eventualelor scenarii de risc din cele mai grave cazuri.
În al patrulea rând, sprijinul public pentru transformarea economiei din partea autorităților UE, naționale și regionale este substanțial. Reacția la pandemia Covid-19, fondul de redresare Next Generation, se ridică la aproape 800 de miliarde de euro în transferuri și împrumuturi axate în principal pe tranziția ecologică și transformarea digitală a economiilor noastre.
S-a vorbit mult despre legea americană de reducere a inflației (IRA), cu cele 369 de miliarde de dolari. [€341bn], dar suma fondurilor pentru tranziția ecologică în SUA nu este mai mare decât în UE. Ceea ce diferă între SUA și UE este modul în care fondurile publice sunt canalizate către sectorul privat, SUA bazându-se mai mult pe credite fiscale la nivel federal, iar UE pe proceduri administrative îndelungate la diferite niveluri. Astfel, orice efort pe care UE l-ar putea face pentru a crește viteza și certitudinea cu care fondurile publice ajung în sectorul privat ar fi binevenit.
În al cincilea rând, zona euro se bazează pe un sector extern înfloritor și pe euro, a doua cea mai relevantă monedă de rezervă internațională după dolar. Cu excepția câtorva luni din ultima vreme, zona euro s-a bazat în mod tradițional pe excedente de cont curent considerabile, ceea ce a conferit blocului o capacitate de finanțare față de restul lumii. Statutul euro ca monedă de rezervă internațională este, de asemenea, remarcabil, deși ar trebui depuse eforturi pentru a-i păstra rolul internațional.
Inovare vs. imitare vs. reglementare
În al șaselea rând, UE este o putere de reglementare, un organism de stabilire a standardelor care beneficiază de așa-numitul „efect Bruxelles”. Acest lucru îi conferă UE avantajul de a fi primul pionier, astfel încât, atunci când alte jurisdicții importante iau în considerare reglementarea, ele se inspiră adesea din legislația aprobată în UE.
În contextul pozitiv, UE ar trebui să se străduiască nu numai să își mențină statutul de autoritate de reglementare, alimentând zicala conform căreia „SUA inovează, China copiază și UE reglementează”, ci și să devină un loc de inovare.
În cele din urmă, UE și zona euro sunt puternice pentru că sunt foarte conștiente de slăbiciunile lor și de piesele lipsă. Toate părțile de la masa de discuții sunt de acord asupra importanței extinderii UE, asupra necesității de a finaliza uniunea bancară și a piețelor de capital și de a introduce o capacitate fiscală permanentă finanțată prin datoria comună, asupra relevanței asigurării sustenabilității finanțelor noastre publice, asupra pertinenței de a încuraja cercetarea și dezvoltarea și de a avea un mediu de reglementare favorabil investițiilor, printre altele.
Este esențial să fim conștienți de piesele lipsă, dar UE nu ar trebui să aștepte până la următoarea criză pentru a lua măsuri.
Într-adevăr, în ultimii ani, eforturile de aprofundare a uniunii economice și monetare au avut loc doar atunci când s-au confruntat cu crize majore, cum ar fi criza datoriilor suverane din zona euro, când au fost lansate Uniunea bancară și Mecanismul european de stabilitate, sau criza Covid-19, când a fost creat fondul de redresare.
Pe scurt, desigur, există speranță pentru UE și pentru zona euro. Ne confruntăm cu provocări, dar avem și multe puncte forte pe care să ne bazăm. Tot ce avem nevoie este voința politică de a merge mai departe.
Sursa: euobserver.com
