Moartea unui deţinut aflat în greva foamei a indignat opoziţia cubaneză: Orlando Zapata, în vârstă de 42 de ani şi condamnat la 36 de ani de închisoare, a murit după ce a refuzat să mănânce timp de 85 de zile. Zapata a fost unul din cei 75 de opozanţi arestaţi în primăvara anului 2003 pentru infracţiuni “contrarevoluţionare”.
Justiţia l-a condamnat la 3 ani, dar denunţurile sale ulterioare privind rele tratamente şi ‘sfidarea autorităţii’ i-au adus condamnări succesive care au însumat 36 de ani Dincolo de durerea şi de ruşinea faţă de cele întâmplate, moartea deţinutului politic Orlando Zapata întăreşte opoziţia împotriva guvernului lui Raul Castro, notează ziarul La Vanguardia.
Disidenţa internă şi din exil, care nu a întârziat să protesteze şi să denunţe faptele reclamând un răspuns internaţional, are acum un nou argument în privinţa respectării drepturilor omului pe insulă.
Acum are un martir. Raul Castro a declarat ziariştilor, la portul Mariel în compania brazilianului Lula da Silva aflat în vizită la Hvana, că deplânge moartea lui Zapata, survenită marţi la spitalul Hermanos Ameijeiras, în pofida încercărilor de a-l menţine în viaţă prin alimentaţia intravenoasă.
Castro a adăugat: ‘În Cuba nu există cazuri de tortură, nu a fost o execuţie. Astfel de lucruri se întâmplă la baza din Guantanamo”. În acelaşi timp, poliţia reţinea la domiciliu zeci de opozanţi şi prieteni ai decedatului care încercau să asiste la funeraliile lui Orlando Zapata în localitatea orientală Banes, după cum a informat purtătorul de cuvânt al Comisiei Drepturilor Omului şi Reconcilierii Naţionale, Elizardo Sanchez.
“S-a declanşat un val de represiune politică”, a asigurat el. Localitatea Banes a fost împânzită de militari şi agenţi ai securităţii statului care au împiedicat accesul opozanţilor.
Cu toate acestea, 40 de persoane au ajuns la casa defunctului, unde a fost vegheat trupul neînsufleţit al lui Zapata. Poliţia s-a ocupat de transportul rămăşiţelor sale pământeşti recomandând familiei să fie imediat îngropat.
Protestele publice s-au extins imediat în Cuba. Ştirea a fost anunţată pe blogul disidentei Yoani Sánchez care a transmis mai multe declaraţii via Twitter: “Elizardo mi-a confirmat moartea lui Orlando Zapata. Nu putem lăsa ca astfel de lucruri să se întâmple’, a scris ea contactând-o imediat pe mama deţinutului, Reina Luis Tamayo, căreia i-a luat un interviu pe care l-a postat pe YouTube.
“Simt o durere adâncă. Fiul meu şi-a pierdut viaţa în urma unui asasinat premeditat. A fost torturat. Fac un apel lumii că ceară eliberarea imediată a celorlalţi deţinuţi, să nu se mai întâmple aşa ceva’, a spus mama îndurerată. Yoani Sanchez a scris că această moarte va servi ‘la unirea opoziţiei’. Cazul are un precedent îndepărtat prin moartea în 1972, după 53 de zile în greva foamei, a deţinutului Pedro Luis Boitel.
Celebrul opozant Oswaldo Paya, platforma ‘Cuba Democracia Ya!’ şi mai multe grupări ale opoziţiei s-au lansat imediat într-o campanie de denunţare a atacurilor guvernului cubanez pentru “asasinarea’ şi ‘moartea evitabilă’ a lui Zapata. Toţi au reiterat cererea unei schimbări a regimului şi mulţi i-au criticat pe cei care, în opinia lor, menţin distanţa faţă de excesele comise pe insulă.
În această categorie a fost inclus, pentru presupusa sa blândeţe faţă de Havana, şi guvernul spaniol. Iar opoziţia spaniolă în frunte cu Partidul Popular (PP) nu a întârziat să-şi lanseze atacurile.
Liderul popularilor, Mariano Rajoy, a cerut executivului spaniol ‘un viraj radical” în strategia sa privind Cuba, bazat pe dialog şi orientat spre înlocuirea ‘poziţiei comune” a UE printr-un mecanism bilateral care să renunţe la exigenţele de tranzit la pluripartidism şi liberul comerţ incluse în acel document.
PP, în acord cu disidenţa cubaneză şi unele guverne europene, apără poziţia europeană cu condiţia ca Raul Castro să facă paşi concreţi spre drepturile omului, inclusiv eliberarea deţinuţilor politici. Guvernul spaniol, prin vocea vicepremierului Manuel Chaves, a “deplâns” moartea lui Zapata, care ‘indică efectiv un deficit de drepturi ale omului în Cuba”.
Totuşi vicepreşedinta guvernului Fernandez de la Vega a subliniat, de la preşedinţia semestrială a Uniunii, că Madridul va continua să lucreze pentru democraţia în insulă, dar şi pentru o flexibilizare a poziţiei comune. Premierul spaniol Jose Luis Rodriguez Zapatero a fost şi el blând. A cerut statelor ‘să respecte în ultimă instanţă viaţa cetăţenilor lor pentru că nimeni nu are dreptul să ia viaţa unei alte fiinţe umane’.
Congresul Deputaţilor a convenit în unanimitate, după o dezbatere între PP şi PSOE, o declaraţie în care îşi exprimă ‘profunda preocupare faţă de situaţia deţinuţilor de conştiinţă din Cuba” şi “condamnă limitele impuse libertăţilor şi lipsa de protecţie a drepturilor în orice parte a lumii’.
În schimb, Washingtonul a considerat că moartea lui Zapata ilustrează ‘injustiţia’ regimului cubanez şi a cerut eliberarea imediată a celor 200 de deţinuţi politici contabilizaţi de Amnesty International în Cuba. Comisia Europeană s-a alăturat acestei cereri pe un ton însă mai puţin energic.