Orașul palestinian Raneh este înconjurat de plantații de măslini şi are de mult timp reputația de a produce un ulei deosebit de bun.
În timp ce sudul Spaniei și sud-estul Italiei sunt acum cele mai mari regiuni comerciale producătoare de ulei de măsline din lume, dovezile sugerează că terenul care înconjoară Marea Galileii – unde Rameh se află pe versanții Muntelui Haidar – a fost odată cea mai importantă regiune a măslinilor din lume. Cercetări recente indică faptul că a fost și locul celei mai vechi cultivări a măslinilor, datând din anul 5000 î.Hr., potrivit New York Times.
Astăzi, aproximativ 2.000 de kilometri pătrați de măslini vechi de secole înconjoară orașul Rameh în toate direcțiile.
În articole de ziar, cărți și chiar poezii, măslinele sunt descrise precum „cele mai bune pe care le-ai văzut vreodată”, iar satul însuși ca „regina uleiului palestinian”.
- Yousef Hanna, bucătarul-șef și proprietarul aclamatului restaurant Magdalena, din Tiberiade, stochează uleiul nou-recoltat în sticle la congelator, astfel încât să poată oferi aroma proaspăt presată pe tot parcursul anului.
- Hanna, în vârstă de 47 de ani, care este din Rameh, a spus că a încercat uleiuri de măsline din întreaga lume. Chiar dacă unele uleiuri, cum ar fi cele de pe Muntele Etna din Sicilia, se apropie ca aromă, nimic nu se compară cu cele produse local, spune el. „Uite, toată lumea crede că uleiul lor este cel mai bun”, a spus el, „dar uleiul de măsline de la Rameh este neted și nu arde. Este ca un fruct copt: înțepător, dar dulce”.
- Există mulți factori, spun specialiștii, care fac uleiul atât de bun, precum musca fructelor de măsline, un dăunător care atacă măslinii dinspre coastă spre interior. Musca forțează alte sate să își recolteze măslinele mai devreme, înainte ca cultura să fie deteriorată. Dar Rameh, pentru că este situat mai sus și mai departe de coastă, poate aștepta mai mult și permite ca măslinele să se coacă pe copac. Acest lucru face ca uleiul să aibă „o amărăciune plăcută, dar este totuși delicat și fructat”, a spus el. Înainte de războiul arabo-israelian din 1948, plantațiile de măslini din Rameh puteau produce până la 250.000 de litri într-un an cu randament ridicat. Uleiul era vândut pe scară largă în toată țara, precum și în Liban și Siria. Dar producția a scăzut în cele șapte decenii de atunci.
