În data de 20-02-2024, politicienii UE se vor întâlni cu Big Toxics în cadrul unui eveniment secret pentru a discuta despre un nou „Acord industrial european” – o demonstrație flagrantă de capturare a corporațiilor și o încercare de a schimba agenda politică într-o direcție mai orientată spre profit.
În timp ce există puține informații în domeniul public despre evenimentul de lobby al Big Toxics, „European Industrial Deal” a fost mult urmărit. Acest lucru vine pe fondul numeroaselor promisiuni încălcate ale Dealului Verde, inclusiv reducerea și înlocuirea substanțelor periculoase care dăunează sănătății și ecosistemelor.
În discursul său de luna trecută în fața Parlamentului European, premierul belgian Alexander De Croo a propus un acord industrial bazat pe „morcovi” pentru industrie, pentru a o ajuta să dezvolte o „economie verde” și să concureze cu China și SUA, mai ales că aceasta din urmă a adoptat Legea privind reducerea inflației.
Astfel, „În Europa, folosim prea des doar bățul”, a spus el.
Însă, „morcovii” lui De Croo sunt problematici și includ soluții false la criza climatică, cum ar fi hidrogenul și captarea și stocarea carbonului, ca parte a agendei mai largi „net zero”, catalogată drept o „mare escrocherie” de către grupurile ecologiste.
Și, cel puțin din punct de vedere retoric, pare să se dea prioritate acțiunilor privind criza poluării toxice și a biodiversității.
În plus şi alte componente ale unui acord industrial ar putea include un angajament de a evita o „povară” legislativă mai mare pentru industrie și sprijin pentru prețuri accesibile la energie (dar numai pentru industrie, nu și pentru consumatorii obișnuiți).
În acest context, toate aceste cereri sunt formulate în cadrul consolidării pieței unice a UE, iar industria urmărește ca un nou comisar european să aibă rolul de a realiza toate acestea.
Concret, pentru industria chimică și pentru alte sectoare care depind în mare măsură de combustibilii fosili, acest acord industrial este un rezultat binevenit al poveștii de lobby pe care o țese de ani de zile, cel mai recent în cadrul Green Deal.
Din punct de vedere narativ sună cam așa: sectorul riscă să fie „supraîncărcat” cu reglementări, în special cele promise în cadrul Strategiei privind produsele chimice pentru durabilitate și de la fermă la furculiță din cadrul Dealului verde; acestea și evoluțiile geopolitice recente, cum ar fi costurile ridicate ale energiei, amenință să ducă la dezindustrializarea UE pe măsură ce sectorul este împins în străinătate; iar sectorul produselor chimice este esențial pentru dezvoltarea unei economii ecologice a UE și pentru ambiția digitală a acesteia, deci are nevoie de sprijin.
Semnale de alarmă
O serie de studii comandate de industrie, care au tras un semnal de alarmă puternic cu privire la impactul acestor propuneri legislative, au întărit povestea industriei. Corporate Europe Observatory a analizat rolul acestor studii în sabotarea obiectivului propus de reducere a pesticidelor.
Acum, noua analiză a Corporate Europe Observatory dezvăluie modul în care un studiu de impact realizat de CEFIC cu privire la reforma REACH propusă a câștigat o mare influență în rândul politicienilor și al mass-mediei, chiar dacă studiul se baza în mare parte pe opiniile marilor întreprinderi membre.
La fel ca toate celelalte „studii de impact” finanțate de industrie pe care le-am văzut în ultimii ani, abordarea CEFIC a fost defectuoasă. Acesta nu a analizat beneficiile pentru sănătate și mediu ale reglementărilor revizuite privind substanțele chimice și nici oportunitățile de afaceri rezultate din tranziția către substanțe chimice sigure și durabile.
În timp ce industria dorește să concentreze dezbaterea asupra așa-numitelor „sarcini” pentru industrie, sarcinile pe care le presupune criza poluării toxice pentru comunități și biodiversitate sunt adesea lăsate deoparte.
Practic, aceste poveri sunt reale: Cetățenii europeni sunt expuși la „niveluri alarmant de ridicate de substanțe chimice”, legate de cancer, infertilitate, obezitate și astm, iar aceste substanțe contribuie, de asemenea, la prăbușirea populațiilor de insecte, păsări și mamifere.
În timp ce industria se plânge de impactul asupra vânzărilor și profiturilor sale în cazul în care retrage de pe piață substanțele periculoase, nu se ia în considerare nici impactul asupra bugetului public, care se ridică la miliarde și miliarde de euro, al combaterii impactului poluării toxice asupra sănătății sau al încercării de a o curăța din mediul înconjurător.
În schimb, politicienii din UE au ales să adopte argumentele industriei, aparent în interes electoral.
De la apelurile președintelui francez Emmanuel Macron și ale președintelui belgian De Croo pentru o pauză în ceea ce privește noile norme de mediu, cedând în fața cererilor de dreapta pentru un moratoriu de reglementare și până la estomparea promisiunilor președintelui Comisiei, Ursula von der Leyen, de a reforma REACH, de a reduce utilizarea pesticidelor și de a opri exportul de substanțe periculoase deja interzise, politicienii livrează pe tavă agenda industriei.
Din informaţiile Eurostat, industria chimică s-a bucurat de o creștere constantă în ultimii 10 ani sau mai mult. Acest lucru face și mai remarcabil faptul că deceniile și deceniile de luare a deciziilor corporative care au introdus substanțe periculoase în produsele de consum, industriale și agricole, în primul rând, se pare că acum vor fi recompensate cu un Acord industrial favorabil mediului de afaceri.
Ce se cere la Anvers?
La evenimentul de marți, găzduit la uzina BASF din Anvers, coordonat de CEFIC și de membrul său belgian Essenscia, De Croo, von der Leyen și liderii politici regionali se vor întâlni cu 60 sau mai mulți lideri ai marilor întreprinderi.
Însă, nu au fost invitate, comunitățile locale din regiunea Anvers care suferă de pe urma poluării șocante cu PFAS „pentru totdeauna” cauzate de 3M și alții, nici grupurile ecologiste.
Organizat sub auspiciile președinției belgiene a UE, acesta este un simbol șocant al abordării pro-business a procesului decizional al UE privind politica de mediu și clima.
De aceea, peste 70 de ONG-uri au scris o scrisoare deschisă către De Croo, pentru a cere încetarea accesului privilegiat al industriilor poluante și luarea unor măsuri ambițioase în ceea ce privește poluarea toxică, biodiversitatea și crizele climatice.
Și în timp ce politicienii și liderii corporațiilor se întrețin în spatele ușilor închise, interesele comunităților poluate din Europa și nu numai sunt aparent lăsate pe dinafară.
Este timpul să se reseteze cadranul de control al UE și al statelor membre de către industria combustibililor fosili și a produselor chimice.
Avem nevoie de o politică fără substanțe toxice acum.
Sursa: euobserver.com
