Chavez, o extravaganţă periculoasă

De la alegerea sa, în decembrie 1998, Hugo Chavez Frias a respectat punct cu punct foaia de parcurs spre dictatura deplină, a cărei ideologie, dacă o putem numi aşa, este un ciudat amestec de militarism, populism, fascism şi stalinism.

Un amestec exploziv. Singurul lucru care l-a împiedicat pe Chavez să-şi pună în aplicare planurile totalitariste a fost tenacitatea şi curajul marii majorităţi a venezuelenilor democraţi, apărători înverşunaţi ai valorilor libertăţii, se arată într-un articol publicat joi de ziarul La Razon. Popularitatea lui Chavez este în cădere liberă, de la peste 70% la început la mai puţin de 30% în prezent.

Însă Chavez a demontat statul de drept, a distrus instituţiile a neutralizat forţele armate, a urmărit, hărţuit sau încarcerat opoziţia, a urmărit sau închis mass-media critice faţă de dezastruoasa sa gestionare şi de caracterul său dictatorial şi autoritar. În definitiv a pus bazele unei cumplite şi opresive dictaduri şi cu indicii tot mai clare că doreşte să se perpetueze la putere.

Cum de a reuşit să-şi pună în aplicare planul? De ce expansionismul, exportarea radicalismului şi a instabilităţii sale sunt necontestate de comunitatea internaţională şi de unii lideri din America Latină? În cazul Spaniei, guvernul socialist a crezut atâţia ani în cordialitatea lui Chavez şi s-a arătat tolerant faţă de abuzurile şi excesele sale pentru că era un magnet pentru voturile stângii spaniole care se identifică ideologic cu el. O dovadă gravă de lipsă de responsabilitate în politica externă…

Fanfaronadele şi extravaganţele politicii externe ale lui Chavez, ameninţările la adresa vecinilor, ruperea relaţiilor diplomatice, toleranţa faţă de gherilele teroriste precum FARC, ELN şi ETA, ‘cochetarea’cu traficanţii de droguri, pe care îi combate cu disperare Columbia; sau alianţa delirantă cu regimul lui Mahmud Ahmadinejad şi prietenii săi, nu au fost luate în seamă aproape de nimeni.
Pentru că aproape nimeni nu îl ia în serios pe Chavez, cu excepţia celor pe care îi face să sufere. Este însă tocmai ceea ce îl salvează, acest amestec periculos de bufoner ie politică, dar cu consecinţe grave.

Este asigurarea lui de viaţă şi certitudinea, din păcate, că împinge treptat ţara şi pe venezueleni în prăpastia cea mai neagră, spre o dictatură implacabilă, lipsită de scrupule şi fără soluţii pe termen scurt şi mediu, o adevărată tragedie. Dar a nu lua în serios riscul cert şi iminent pe care în reprezintă Chavez şi regimul său este o iresponsabilitatea impardonabilă.

Acum a fost Columbia, întotdeauna este Columbia pentru că este cunoscută obsesia liderului venezuelan faţă de democraţia acestei ţări, de unde şi sprijinul său permanent acordat radicalilor, teroriştilor sau narcoraficanţilor columbieni. Sau susţinerea acordată celor care, asemeni Iranului, sfidează grav comunitatea internaţională.
Mâine ar putea promova o altă lovitură de stat în Honduras sau în altă republică latino-americană, sau disensiuni şi războaie în zona Caraibilor, sau altceva la fel de rău.
A venit ora să luăm în serios pericolul pe care îl reprezintă Chavez şi aliaţii săi, oricât de extravagant, fanfaron sau excentric ar părea el. Ridicolul sau bufoneria nu au împiedicat niciodată provocarea de tragedii uriaşe, în faţa cărora nu a mai râs nimeni.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata