Cine este Julian Assange, matematicianul anarhist din spatele Wikileaks

Julian Assange, omul din spatele afacerii Wikileaks este un tânăr australian care a învăţat încă din copilărie să trăiască ca un nomad şi să-şi facă pierdute urmele, între un tată director de teatru în continuă mişcare şi o mamă care, după două divorţuri, a căutat invizibilitatea pentru a nu i se lua copiii, notează Corriere della Sera în ediţia de marţi.

Genial şi neliniştit, Assange devine „hacker”, matematician, fizician şi chiar criptograf, din spirit anarhist şi de frondă împotriva tuturor organizaţiilor ierarhice. Julian spune că a învăţat de la Kafka, Koestler şi Soljeniţin că adevărul, creativitatea, iubirea şi compasiunea sunt inevitabil corupte de orice instituţie.

Astfel le combate pe toate şi pentru a demonstra absoluta sa încredere în individ, creează o structură „amatoristă”, dar foarte sofisticată, capabilă să culeagă peste tot informaţii şi documente secrete, garantând anonimatul surselor şi fiind capabilă să le răspândească peste tot fără cenzură, datorită folosirii unor site-uri-oglindă şi a cel puţin 20 de servere, răspândite în cele mai îndepărate colţuri ale lumii.

Totul fără a avea un sediu, o structură antreprenorială autentică, sau surse de finanţare stabile. Numai donaţii şi muncă voluntară. De la începutul său, în urmă cu patru ani, fenomenul WikiLeaks.org a suscitat discuţii, dar saltul de calitate de luni – publicarea a circa 92.000 de documente secrete ale Pentagonului referitoare la războiul din Afganistan, cea mai mare scurgere de informaţii din istoria militară americană – obligă la a pune două întrebări.

Prima: este oare misteriosul site, care le dă cuvântul acelor „whistleblowers” – disidenţii interni ai întreprindrilor, organelor guvernamentale, structurilor militare – noul şi cel mai mare impact al Internetului asupra lumii informaţiilor? Asistăm oare la zorii noului „jurnalism ştiinţific” anunţat chiar de Assange? Sau ne aflăm în faţa unei forme de „info-vandalism” aşa cum a denunţat cercetătorul Steven Aftergood, şi el invitat să facă parte din echipa Wikileaks.

Cealaltă întrebare este legată de prima şi priveşte personaluitatea lui Assange: cine este cu adevărat acest misterios bărbat de 39 de ani despre care se ştie foarte puţin, exceptând poveştile aventuroase relatate chiar de el puţinilor jurnalişti care au reuşit să se apropie de el?
Wikileaks, o organizaţie „fără sediu fix” (are adrese în Suedia, Belgia şi Islanda) s-ar putea stabili chiar la Reykjavik, unde a fost aprobată recent o lege foarte permisivă:

cine vrea să publice informaţii secrete, inclusiv cele care privesc securitatea militară a unei ţări, o va putea face de pe site¬uri islandeze fără a risca puneri sub acuzaţie. Un porto franco pentru jurnalismul de investigaţie.
Dar Wikileaks nu este o organizaţie jurnalistică, spun chiar activiştii săi anonimi, ci numai un colector foarte eficient de documente, de material oferit publicului fără medieri.

Assange are idei: Wikileaks vrea să denunţe regimurile opresive ale fostelor republici sovietice, din Asia Centrală, Orientul Mijlociu sau Africa sub-sahariană. Dar de când s-a născut, în 2006, site-ul a publicat mai ales poveşti americane: războiul din Afganistan, Guantanamo, Sarah Palin, Scientologia, pe lângă poveşti de corupţie în Kenya şi un document privind o campanie de asasinate politice în Somalia.

Documentele au deschis desigur noi orizonturi iar Wikileaks a fost premiat de mai multe ori şi a primit donaţii cu care îşi plăteşte cheltuielile. Dar este oare acesta modul corect de a analiza realitatea sau riscă, aşa cum a comentat cu furie ministrul american al apărării, Robert Gates, „să privească lumea printr-un pai”, adică fără să a vedea ce se află în amontele şi în avalul documentului pus în reţea?

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata